Prof. Adriana TODERIC
Liceul cu Program Sportiv Bistrița
„Sportul este o rețetă
morală care se aplică fizic.”
Jean Giraudoux.
Sportul
reprezintă una dintre cele mai dinamice activități cu influențe benefice asupra
dezvoltării fizice și psihice a practicanților. Efectele activităților motrice
la nivelul sferei fizice sunt deja bine cunoscute, astăzi observându-se tendința
literaturii de specialitate de a promova tot mai mult importanța acestora
pentru latura psihica, mai ales in realizarea unui bun echilibru emoțional.
Domeniul sportului se bucura de o sfera largă de activități, pentru toate
categoriile de practicanți, indiferent de vârsta sau posibilități de mișcare.
Influențele pozitive sunt resimțite atât la nivelul sportivilor de performanță,
amatori, copii, tineri sau vârstnici.
Practicarea
într-un mod continuu, progresiv si organizat a oricărei forme de mișcare
dezvoltă armonios copiii, într-un echilibru fizic si psihic.
Emoțional, copiii
sănătoși prezintă:
- o
atitudine pozitivă, de încredere în sine, de mulțumire.
- rezistență
la stres și capacitate crescută de a face față adversității.
- adaptare
cu ușurință la situații noi, posibilitatea integrări sociale, flexibilitate în învățarea
lucrurilor noi.
- implicare
în activitățile cotidiene, capacitatea de a se distra și a râde.
- echilibru
între joacă, odihnă și activități școlare.
Aceste
caracteristici ajută copiii în rezolvarea situațiilor critice. O dezvoltare
emoțională echilibrată devine astfel un avantaj, iar practicarea oricărui tip
de activități fizice ajută în acest sens.
Sportul
oferă posibilitatea dezvoltării unor abilități individuale și de echipă (de
grup) ce se observă mult mai rapid la copiii practicanți fața de cei neimplicați
în astfel de activități. Inițiativa personală, capacitatea de decizie, de
rezolvare a situațiilor problematice, anticiparea eventualelor pericole, sunt
doar câteva astfel de exemple. Odată dobândite la vârsta copilăriei, toate
acestea se păstrează în segmentul achizițiilor personale, fiind folosite
ulterior ca adult, îmbunătățind calitatea vieții.
Sănătatea
fizică este strâns legată de sănătatea emoțională. Copilul se va dezvolta
armonios, descoperind prin sport o alternativă plăcută și eficientă de
petrecere a timpului liber, va reuși să-și gestioneze resursele de timp și
efort, să-și împartă rațional rezervele energetice ale organismului între
activitățile sportive, școlare, etc.
Domeniul
sportului este extrem de vast, cuprinzând diverse ramuri și probe sportive ceea
ce permite manifestarea unui ansamblu larg de calități. Specialiștii
încurajează practicarea activităților fizice într-o formă cât mai variată,
pentru depistarea calităților latente ale copilului. Specializarea timpurie,
practica unilaterală la vârstele copilăriei, nu este recomandată.
Este
demonstrat ca fiecare ramura sportiva, prin practica ei, are influențe asupra tânărului
practicant, in funcție de specificul acesteia. Spre exemplu, în sporturi precum
tenis, volei, handbal, se dezvoltă capacitatea de inițiativă, capacitatea de
decizie în condiții de stres, predictibilitatea. În sporturi de luptă se
exersează dezvoltarea încrederii în forțele proprii. În gimnastică, echilibrul
emoțional sau stăpânirea de sine, sunt elemente cerute și exersate prin însăși
caracteristicile acestui sport. Schiul cere învingerea sentimentului de frică și
manifestarea curajului. Exemplele ar putea continua ținând cont de diversitatea
activităților fizice, însă oricare ar fi sportul ales, copilul va putea să-și
cunoască propriile posibilități, va fi perseverent și mai ambițios.
Practica
sportivă oferă o serie de experiențe cărora copilul trebuie sa le facă față.
Concurența, rivalitatea, prieteniile, conflictele, vor avea un impact pozitiv
asupra dezvoltării psihice a practicantului. Participările la competiții de orice
nivel de performanță, îl vor ajuta să devină mai echilibrat emoțional. Sportul
înseamnă victorii și înfrângeri. Copilul își va
antrena
capacitatea de înțelegere și acceptare a eșecului.
Controlul
emoțional este extrem de important la orice vârstă, însă practica sportivă
timpurie, va determina la copii înțelegerea tipurilor de emoții și stăpânirea
lor, cu orientare înspre emoțiile constructive, mobilizatoare.
La fel de
importantă este latura socială a sportului, practicantul făcând parte dintr-o
comunitate. Astfel copilul va deveni parte a grupului învățând să respecte
regulile nescrise ale acestuia. Va face față mult mai ușor stresului, relațiilor
sociale, rigorilor școlii. Se cunoaște faptul că nivelul de socializare la
copiii practicanți este mult mai mare decât la copiii nepracticanți.
Abilitățile
formate în copilărie rămân ca bagaj pe parcursul întregii vieți. Astfel copilul
sportiv se va dezvolta în adultul motivat, liber, cu inițiativă, sociabil,
echilibrat emoțional.
Încurajăm
practicarea sportului încă de la vârste fragede. Copiii iubesc mișcarea în
orice formă ar fi aceasta, de la jocurile copilăriei la practica organizat
sportivă.
În loc de
concluzie…
Lucian Blaga, Trei fețe, Poemele luminii,1919 |
Bibliografie: revista Psyhologie, 11 iulie 2016.