Rolul sportului în dezvoltarea emoțională a copiilor

Prof. Adriana TODERIC

Liceul cu Program Sportiv Bistrița

„Sportul este o rețetă morală care se aplică fizic.”

Jean Giraudoux.

Sportul reprezintă una dintre cele mai dinamice activități cu influențe benefice asupra dezvoltării fizice și psihice a practicanților. Efectele activităților motrice la nivelul sferei fizice sunt deja bine cunoscute, astăzi observându-se tendința literaturii de specialitate de a promova tot mai mult importanța acestora pentru latura psihica, mai ales in realizarea unui bun echilibru emoțional. Domeniul sportului se bucura de o sfera largă de activități, pentru toate categoriile de practicanți, indiferent de vârsta sau posibilități de mișcare. Influențele pozitive sunt resimțite atât la nivelul sportivilor de performanță, amatori, copii, tineri sau vârstnici.

Practicarea într-un mod continuu, progresiv si organizat a oricărei forme de mișcare dezvoltă armonios copiii, într-un echilibru fizic si psihic.

Emoțional, copiii sănătoși prezintă:

- o atitudine pozitivă, de încredere în sine, de mulțumire.

- rezistență la stres și capacitate crescută de a face față adversității.

- adaptare cu ușurință la situații noi, posibilitatea integrări sociale, flexibilitate în învățarea lucrurilor noi.

- implicare în activitățile cotidiene, capacitatea de a se distra și a râde.

- echilibru între joacă, odihnă și activități școlare.

Aceste caracteristici ajută copiii în rezolvarea situațiilor critice. O dezvoltare emoțională echilibrată devine astfel un avantaj, iar practicarea oricărui tip de activități fizice ajută în acest sens.

Sportul oferă posibilitatea dezvoltării unor abilități individuale și de echipă (de grup) ce se observă mult mai rapid la copiii practicanți fața de cei neimplicați în astfel de activități. Inițiativa personală, capacitatea de decizie, de rezolvare a situațiilor problematice, anticiparea eventualelor pericole, sunt doar câteva astfel de exemple. Odată dobândite la vârsta copilăriei, toate acestea se păstrează în segmentul achizițiilor personale, fiind folosite ulterior ca adult, îmbunătățind calitatea vieții.

Sănătatea fizică este strâns legată de sănătatea emoțională. Copilul se va dezvolta armonios, descoperind prin sport o alternativă plăcută și eficientă de petrecere a timpului liber, va reuși să-și gestioneze resursele de timp și efort, să-și împartă rațional rezervele energetice ale organismului între activitățile sportive, școlare, etc.

Domeniul sportului este extrem de vast, cuprinzând diverse ramuri și probe sportive ceea ce permite manifestarea unui ansamblu larg de calități. Specialiștii încurajează practicarea activităților fizice într-o formă cât mai variată, pentru depistarea calităților latente ale copilului. Specializarea timpurie, practica unilaterală la vârstele copilăriei, nu este recomandată.

Este demonstrat ca fiecare ramura sportiva, prin practica ei, are influențe asupra tânărului practicant, in funcție de specificul acesteia. Spre exemplu, în sporturi precum tenis, volei, handbal, se dezvoltă capacitatea de inițiativă, capacitatea de decizie în condiții de stres, predictibilitatea. În sporturi de luptă se exersează dezvoltarea încrederii în forțele proprii. În gimnastică, echilibrul emoțional sau stăpânirea de sine, sunt elemente cerute și exersate prin însăși caracteristicile acestui sport. Schiul cere învingerea sentimentului de frică și manifestarea curajului. Exemplele ar putea continua ținând cont de diversitatea activităților fizice, însă oricare ar fi sportul ales, copilul va putea să-și cunoască propriile posibilități, va fi perseverent și mai ambițios.

Practica sportivă oferă o serie de experiențe cărora copilul trebuie sa le facă față. Concurența, rivalitatea, prieteniile, conflictele, vor avea un impact pozitiv asupra dezvoltării psihice a practicantului. Participările la competiții de orice nivel de performanță, îl vor ajuta să devină mai echilibrat emoțional. Sportul înseamnă victorii și înfrângeri. Copilul își va

antrena capacitatea de înțelegere și acceptare a eșecului. 

Controlul emoțional este extrem de important la orice vârstă, însă practica sportivă timpurie, va determina la copii înțelegerea tipurilor de emoții și stăpânirea lor, cu orientare înspre emoțiile constructive, mobilizatoare.

La fel de importantă este latura socială a sportului, practicantul făcând parte dintr-o comunitate. Astfel copilul va deveni parte a grupului învățând să respecte regulile nescrise ale acestuia. Va face față mult mai ușor stresului, relațiilor sociale, rigorilor școlii. Se cunoaște faptul că nivelul de socializare la copiii practicanți este mult mai mare decât la copiii nepracticanți.

Abilitățile formate în copilărie rămân ca bagaj pe parcursul întregii vieți. Astfel copilul sportiv se va dezvolta în adultul motivat, liber, cu inițiativă, sociabil, echilibrat emoțional.

Încurajăm practicarea sportului încă de la vârste fragede. Copiii iubesc mișcarea în orice formă ar fi aceasta, de la jocurile copilăriei la practica organizat sportivă.

În loc de concluzie…

Lucian Blaga, Trei fețe, Poemele luminii,1919

Bibliografie: revista Psyhologie, 11 iulie 2016.