Prof. Veronica Aura URS,
Școala
Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”, Rebrișoara
Acest proiect s-a dorit a fi
răspunsul la o întrebare: „Mai citim cărți în 2017?”. O prioritate la nivelul
unității de învățământ din Rebrișoara, Școala Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”,
este aceea de a participa în mod nonformal la dezvoltarea competențelor de comunicare.
Pe lângă aceste competențe s-au avut în vedere și cultivarea interesului pentru
lectură, descoperirea, încurajarea și afirmarea talentelor. Alt motiv l-a
constituit dezvoltarea capacității de receptare a unor opere epice.
Consider că această formă de
organizare a unor activități stimulează creativitatea în rândul elevilor, îi
familiarizează cu diferite genuri artistice, le prilejuiește confruntări de
opinii pe marginea creațiilor prezentate. Proiectul
și-a propus să vină în sprijinul educației, iar prin activitățile propuse s-a
dorit să asigure tinerelor talente o modalitate de afirmare, o modalitate de
descoperire, o modalitate de valorificare a legăturilor interdisciplinare. Dintre
activitățile propuse în cadrul acestui proiect amintim: exerciții de exprimare
liberă a opiniilor, exerciții de creație liberă, exerciții de audiție a unor
texte epice având ca suport teatru radiofonic (de ex. pentru cls. a
VII-a B – „Hanul Ancuței”, Mihail Sadoveanu, pentru cls. a VIII-a B – „S-a
pierdut un robot”, Isaac Asimov, iar pentru cls. a VI-a – „D-l Goe”, I. L. Caragiale), consultarea unor biblioteci virtuale etc. Perioada de
implementare a fost derulată începând cu luna septembrie, octombrie și încheind
cu luna noiembrie. Dacă alți profesori sau persoane implicate în educația
copiilor vor să adopte în timpul liber aceste tipuri de activități le putem
sugera faptul că elevilor le-a plăcut, drept urmare stau ca dovadă propriile
lor creații. Toți copiii, în urma acestui proiect sunt mai realizați, mai împliniți
deoarece și-au exersat talentul creator în materie de opere literare pe diverse
teme date sau facultative. Iată mai jos câteva exemple din creațiile unor elevi
care sunt afișate și la avizierele cabinetului de literatură din școală:
Dincolo de hotare
Pop
Georgiana, cls.
a VI-a A
18.11.2017
Era o vară frumoasă. Soarele
încălzea pământul cu razele sale de foc. Aerul parcă devenea prea arzător.
Florile dansează cot la cot cu albinuțele. Vântul ușor, ușor adie.
Greierașii și-au început și ei
serenada dând o atmosferă atât de plăcută. Eu cu mama am dorit să plecăm în
Franța. Fratele meu, Vasi, ne-a dus până-n Cluj la aeroport. Am stat puțin,
apoi ne-am urcat în avion. El și-a luat zborul foarte repede. După ce am trecut
de norii cei de vată am văzut cerul atât de frumos. Bila de foc se vedea pe
bolta albastră creând un peisaj parcă desprins dintr-o poveste. Am făcut o
grămadă de poze. Mi s-a lăsat și rău, dar am trecut peste acest moment cu bine.
Era prea frumos ca să nu mă uit la peisaj. După câteva ore am ajuns în Paris,
la tata. Am vizitat Parisul mult timp. Am văzut și turnul Eiffel. Parisul e un
loc minunat. Mi-aș dori să mă pot muta acolo. Sunt o mulțime de magazine de
unde mi-aș putea lua haine, papuci, tot ce vreau.
După câteva ore de vizită și
cumpărături am mers acasă la tata. A fost minunat!
Un
alt Goe
Capătă
Ana Maria, cls.
a VI-a A
14.11.2017
Într-o zi frumoasă de vară când
eu mă jucam pe afară, am văzut un copil care stătea singur. Eu m-am dus la el și
l-am întrebat de ce este supărat.
El mi-a răspuns că nimeni nu
vrea să se joace cu el. Am întrebat niște copii de ce nu vor să se joace cu el și
mi-au spus că el se comporta foarte urât cu ei. L-am întrebat cum îl cheamă și
a răspuns că-l cheamă Goe. Eu cred că el poate să fie un copil cuminte, dacă
părinții lui l-ar învăța cum să se comporte.
Din ziua aceea Goe a devenit un
copil cuminte, ascultător și respectuos. Din acea zi, toți copiii se jucau cu
el și oamenii îl respectau pentru că îi saluta și îi ajuta când aveau nevoie.
Goe
din zilele noastre
Burdetiu
Marian, cls.
a VI-a A
07.11.2017
Este o zi frumoasă de primăvară.
Eu cu colegii mei ne jucam prinsa.
Alex era de prins. Alex fugise după
Leo și Leo, văzându-l, împinse poarta de la terenul mare spre Alex. Poarta s-a izbit
tare lângă ochiul lui Alex și a început să-i curgă sânge. Mai mulți colegi
de-ai lui îl ajutau pe Alex să meargă la baie ca să se spele pe ochi. Șefa
clasei cheamă diriginta care îl pansează la ochi. După ce Alex a fost pansat
lângă ochi se simțea mult mai bine. Diriginta i-a chemat părinții și l-au dus
la spital să-l coasă. După ce s-au terminat orele am plecat acasă. A doua zi,
Alex a venit la școală și se simțea mult mai bine ca ieri.
Eu și colegii mei ne-am bucurat
că pe Alex nu l-a mai durut lângă ochi. După ce s-a sunat ne-am continuat
liniștiți orele.
Toamna
Muthi
Samuel Cosmin, cls.
a VI-a A
05.11.2017
A sosit toamna. A aruncat
frunzele copacilor pe jos, care au făcut un covor de frunze. Soarele mângâie
pământul amorțit. Ierburile ascunse se clatină blând. Pădurile s-au îmbrăcat
într-o platoșă de aramă. Bruma argintie a împodobit grădina. Iazurile s-au
acoperit cu o pânză subțire de aramă. Soarele obosit și leneș îl văd mai rar. Pădurea
este tristă pentru că nu se mai aud trilurile privighetorii.
Frunze aurii, arămii, ruginii
cad din copaci ca niște bărcuțe pe apă. Toamna picură pete ruginii peste
pământul amorțit. Un vânt potolit aduce miresme parfumate. Culorile anotimpului
sunt fără egal: de la galbenul pal, la roșul de foc. Bruma apleacă florile gingașe
spre iarba ofilită. Pleacă păsările călătoare vâslind în înălțimi. Gâze
plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze. Zilele
umede și reci ale toamnei vestesc apropierea iernii. De la miazănoapte vine
vântul fără milă. Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură. În munte,
plopii și râurile spun că vine un vânt de iarnă.
Toamna este cel mai frumos
anotimp.
Hanul
Mihalca
Daniel, cls.
a VII-a B
Odată un bătrân pleacă la un han
călare pe un cal frumos.
Toamna aceea era foarte bogată.
Bătrânul ajuns la han își leagă calul de poartă după datină și merse în han. Pe
fereastra hanului putea zări cum mergeau stoluri de pasări pe cerul cenușiu.
Frunzele copacilor, triste de acest lucru, trebuiau sa cadă jos. Iarba de pe
câmp era veștejită. După câteva momente veni la han o caleașcă cu un boier. El
s-a așezat la aceeași masă cu bătrânul. Proprietara hanului, văzându-l pe boier,
zâmbi ușor, așezata pe ușorul ușii. Bătrânul recunoscu pe boier și și-a dat
seama că era chiar Vodă Sturza. Dându-se la vorbe, bătrânul îi spuse că din
tinerețe este în judecată cu niște vecini de ai lui, pentru că îi tot iau din
moștenirea sa de la părinți, așa că a cerut la Vodă să facă dreptate. Vodă
auzindu-l, cu mare greu și-a ținut firea și nu a plâns. El i-a spus că în ziua
următoare va trimite un slujitor de nădejde ca să-i facă dreptate cu privire la
moștenirea bătrânului. Bătrânul i-a mulțumit foarte mult și i-a cumpărat o oală
cu vin. În ziua următoare dis-de-dimineață Vodă trimise un soldat cu o poruncă
la vecinii bătrânului și le spuse că de azi înainte nu mai au voie să îi ia din
moștenirea bătrânului.
Din acest moment aceștia nu i-au
mai luat din moștenire bătrânului.
Hanul
fermecat
Păvăloaie
Maria, cls.
a VII-a B
Într-o zi de toamnă în care
vântul mângâia lin hanul, soarele privea fericit oamenii petrecăreți. Totul
parcă era desprins dintr-o poveste.
Acest han era ca o cetate cu
ziduri uriașe și pașnice în care boierii stăteau cu mândrele lor. Oamenii din
afara hanului erau înlemniți de uimire, când vedeau că hanul era împodobit de
diamante prețioase și strălucitoare. Acest han avea și o stăpână ca orice han,
dar ce îl deosebea de celelalte hanuri era felul în care arăta și stăpâna
despre care se spunea că avea puteri magice cu care reușea să aibă petrecăreți
mereu în interiorul hanului deoarece le dădea mâncare și băutură vrăjită care
îi amețea și îi făcea să cheltuiască toți banii pe care îi aveau. După
săptămâna vrăjită le dădea drumul musafirilor prea veseli. Și oamenii nu-și mai
aduceau aminte de ospăț.
Până într-o zi când a apărut un
boier pe cal alb, care își dorea moștenirea. Stăpâna când a auzit de spusele
boierului a încercat să-l vrăjească, dar nu a putut.
Totul s-a terminat când boierul nu
și-a primit moștenirea și a murit din cauza șocului suferit.
Ultimul
om de pe Pământ
Ilovan
Ionela-Rodovica, cls.
a VIII-a B
Într-o dimineață, mă trezesc ușor
și mă pregătesc de școală, fac un duș, mă îmbrac și merg la bucătărie. Am
observat că părinții mei nu sunt, dar m-am gândit că au plecat mai repede la
serviciu, deși trebuiau să mă sune sau să-mi lase un bilețel, dar poate timpul
nu le-a permis.
Îmi iau micul dejun, iar apoi
mi-am luat și ghiozdanul din camera mea și-am pornit spre școală. Eram pe
stradă, iar până atunci nu am văzut absolut nicio persoană. Mi s-a părut foarte
ciudat pentru că la ora aceasta trebuia să fie multe mașini pe drum, copii grăbiți
care merg spre scoală, magazine deschise, cafenele care îți bucură simțurile când
treci prin preajma lor, oameni rapizi care merg spre serviciu, dar nimic. Îmi
verific telefonul, dar niciun anunț cum că școlile ar fi închise, îmi verific
data din aceea zi să nu fi făcut confuzie a zilelor. Mi-am sunat părinții, prietena
mea cea mai bună, dar aceștia n-au răspuns.
Am realizat că sunt singura
persoana din acel loc și cred că sunt și singura de pe Pământ. M-am panicat,
inima mai să îmi sară din piept. Îmi era cald deși afară era destul de rece. Nu
aveam nicio idee ce să fac, nu aveam cui să-i cer ajutor. Eram total singură și
îmi doream să văd măcar un necunoscut, dacă nu prieteni și familia.
M-am trezit. Am realizat că a
fost doar un vis, m-am ridicat din pat și am mers la bucătărie să văd dacă nu
cumva visul a devenit realitate, dar părinții mei erau acolo; i-am îmbrățișat și
eram nemaipomenit de bucuroasă că a fost un vis.
Invazia
extratereștrilor
Buta
Ovidiu, cls.
a VIII-a B
Era o zi frumoasă de vară în oraș.
Toata lumea se plimba liniștită.
Toată această liniște s-a oprit
când cerul s-a înnegrit și a ieșit o armată de nave extraterestre care atacau
clădirile și oamenii. Din nave au ieșit extratereștri, care au luat controlul
asupra orașului și mai în urmă toată planeta. Armata a făcut o adunare de urgență
pentru a încerca să afle cum să distrugă extratereștrii. Au încercat să-i atace
cu tancuri, avioane, dar în zadar, deoarece extratereștrii erau de neoprit. Lumea
nu mai avea nicio speranță.
Până la urmă a mers la sediul
armatei un tânăr om de știință care s-a gândit ca armata să atace nava mamă,
iar după aceea extratereștrii vor pleca. Armata atacă nava mamă. Extratereștrii
văzând că este distrusă au plecat.
Toata lumea i-a mulțumit acestui
tânăr.
