Proiectul CENACLU LITERAR / CREAȚIE LITERARĂ

Prof. Veronica Aura URS,

Școala Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”, Rebrișoara

Acest proiect s-a dorit a fi răspunsul la o întrebare: „Mai citim cărți în 2017?”. O prioritate la nivelul unității de învățământ din Rebrișoara, Școala Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”, este aceea de a participa în mod nonformal la dezvoltarea competențelor de comunicare. Pe lângă aceste competențe s-au avut în vedere și cultivarea interesului pentru lectură, descoperirea, încurajarea și afirmarea talentelor. Alt motiv l-a constituit dezvoltarea capacității de receptare a unor opere epice.

Consider că această formă de organizare a unor activități stimulează creativitatea în rândul elevilor, îi familiarizează cu diferite genuri artistice, le prilejuiește confruntări de opinii pe marginea creațiilor prezentate. Proiectul și-a propus să vină în sprijinul educației, iar prin activitățile propuse s-a dorit să asigure tinerelor talente o modalitate de afirmare, o modalitate de descoperire, o modalitate de valorificare a legăturilor interdisciplinare. Dintre activitățile propuse în cadrul acestui proiect amintim: exerciții de exprimare liberă a opiniilor, exerciții de creație liberă, exerciții de audiție a unor texte epice având ca suport teatru radiofonic (de ex. pentru cls. a VII-a B – „Hanul Ancuței”, Mihail Sadoveanu, pentru cls. a VIII-a B – „S-a pierdut un robot”, Isaac Asimov, iar pentru cls. a VI-a – „D-l Goe”, I. L. Caragiale), consultarea unor biblioteci virtuale etc. Perioada de implementare a fost derulată începând cu luna septembrie, octombrie și încheind cu luna noiembrie. Dacă alți profesori sau persoane implicate în educația copiilor vor să adopte în timpul liber aceste tipuri de activități le putem sugera faptul că elevilor le-a plăcut, drept urmare stau ca dovadă propriile lor creații. Toți copiii, în urma acestui proiect sunt mai realizați, mai împliniți deoarece și-au exersat talentul creator în materie de opere literare pe diverse teme date sau facultative. Iată mai jos câteva exemple din creațiile unor elevi care sunt afișate și la avizierele cabinetului de literatură din școală:

Dincolo de hotare

Pop Georgiana, cls. a VI-a A

18.11.2017

Era o vară frumoasă. Soarele încălzea pământul cu razele sale de foc. Aerul parcă devenea prea arzător. Florile dansează cot la cot cu albinuțele. Vântul ușor, ușor adie.

Greierașii și-au început și ei serenada dând o atmosferă atât de plăcută. Eu cu mama am dorit să plecăm în Franța. Fratele meu, Vasi, ne-a dus până-n Cluj la aeroport. Am stat puțin, apoi ne-am urcat în avion. El și-a luat zborul foarte repede. După ce am trecut de norii cei de vată am văzut cerul atât de frumos. Bila de foc se vedea pe bolta albastră creând un peisaj parcă desprins dintr-o poveste. Am făcut o grămadă de poze. Mi s-a lăsat și rău, dar am trecut peste acest moment cu bine. Era prea frumos ca să nu mă uit la peisaj. După câteva ore am ajuns în Paris, la tata. Am vizitat Parisul mult timp. Am văzut și turnul Eiffel. Parisul e un loc minunat. Mi-aș dori să mă pot muta acolo. Sunt o mulțime de magazine de unde mi-aș putea lua haine, papuci, tot ce vreau.

După câteva ore de vizită și cumpărături am mers acasă la tata. A fost minunat!

Un alt Goe

Capătă Ana Maria, cls. a VI-a A

14.11.2017

Într-o zi frumoasă de vară când eu mă jucam pe afară, am văzut un copil care stătea singur. Eu m-am dus la el și l-am întrebat de ce este supărat.

El mi-a răspuns că nimeni nu vrea să se joace cu el. Am întrebat niște copii de ce nu vor să se joace cu el și mi-au spus că el se comporta foarte urât cu ei. L-am întrebat cum îl cheamă și a răspuns că-l cheamă Goe. Eu cred că el poate să fie un copil cuminte, dacă părinții lui l-ar învăța cum să se comporte.

Din ziua aceea Goe a devenit un copil cuminte, ascultător și respectuos. Din acea zi, toți copiii se jucau cu el și oamenii îl respectau pentru că îi saluta și îi ajuta când aveau nevoie.

Goe din zilele noastre

Burdetiu Marian, cls. a VI-a A

07.11.2017

Este o zi frumoasă de primăvară. Eu cu colegii mei ne jucam prinsa.

Alex era de prins. Alex fugise după Leo și Leo, văzându-l, împinse poarta de la terenul mare spre Alex. Poarta s-a izbit tare lângă ochiul lui Alex și a început să-i curgă sânge. Mai mulți colegi de-ai lui îl ajutau pe Alex să meargă la baie ca să se spele pe ochi. Șefa clasei cheamă diriginta care îl pansează la ochi. După ce Alex a fost pansat lângă ochi se simțea mult mai bine. Diriginta i-a chemat părinții și l-au dus la spital să-l coasă. După ce s-au terminat orele am plecat acasă. A doua zi, Alex a venit la școală și se simțea mult mai bine ca ieri.

Eu și colegii mei ne-am bucurat că pe Alex nu l-a mai durut lângă ochi. După ce s-a sunat ne-am continuat liniștiți orele.

Toamna

Muthi Samuel Cosmin, cls. a VI-a A

05.11.2017

A sosit toamna. A aruncat frunzele copacilor pe jos, care au făcut un covor de frunze. Soarele mângâie pământul amorțit. Ierburile ascunse se clatină blând. Pădurile s-au îmbrăcat într-o platoșă de aramă. Bruma argintie a împodobit grădina. Iazurile s-au acoperit cu o pânză subțire de aramă. Soarele obosit și leneș îl văd mai rar. Pădurea este tristă pentru că nu se mai aud trilurile privighetorii.

Frunze aurii, arămii, ruginii cad din copaci ca niște bărcuțe pe apă. Toamna picură pete ruginii peste pământul amorțit. Un vânt potolit aduce miresme parfumate. Culorile anotimpului sunt fără egal: de la galbenul pal, la roșul de foc. Bruma apleacă florile gingașe spre iarba ofilită. Pleacă păsările călătoare vâslind în înălțimi. Gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze. Zilele umede și reci ale toamnei vestesc apropierea iernii. De la miazănoapte vine vântul fără milă. Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură. În munte, plopii și râurile spun că vine un vânt de iarnă.

Toamna este cel mai frumos anotimp.

Hanul

Mihalca Daniel, cls. a VII-a B

Odată un bătrân pleacă la un han călare pe un cal frumos.

Toamna aceea era foarte bogată. Bătrânul ajuns la han își leagă calul de poartă după datină și merse în han. Pe fereastra hanului putea zări cum mergeau stoluri de pasări pe cerul cenușiu. Frunzele copacilor, triste de acest lucru, trebuiau sa cadă jos. Iarba de pe câmp era veștejită. După câteva momente veni la han o caleașcă cu un boier. El s-a așezat la aceeași masă cu bătrânul. Proprietara hanului, văzându-l pe boier, zâmbi ușor, așezata pe ușorul ușii. Bătrânul recunoscu pe boier și și-a dat seama că era chiar Vodă Sturza. Dându-se la vorbe, bătrânul îi spuse că din tinerețe este în judecată cu niște vecini de ai lui, pentru că îi tot iau din moștenirea sa de la părinți, așa că a cerut la Vodă să facă dreptate. Vodă auzindu-l, cu mare greu și-a ținut firea și nu a plâns. El i-a spus că în ziua următoare va trimite un slujitor de nădejde ca să-i facă dreptate cu privire la moștenirea bătrânului. Bătrânul i-a mulțumit foarte mult și i-a cumpărat o oală cu vin. În ziua următoare dis-de-dimineață Vodă trimise un soldat cu o poruncă la vecinii bătrânului și le spuse că de azi înainte nu mai au voie să îi ia din moștenirea bătrânului.

Din acest moment aceștia nu i-au mai luat din moștenire bătrânului.

Hanul fermecat

Păvăloaie Maria, cls. a VII-a B

Într-o zi de toamnă în care vântul mângâia lin hanul, soarele privea fericit oamenii petrecăreți. Totul parcă era desprins dintr-o poveste.

Acest han era ca o cetate cu ziduri uriașe și pașnice în care boierii stăteau cu mândrele lor. Oamenii din afara hanului erau înlemniți de uimire, când vedeau că hanul era împodobit de diamante prețioase și strălucitoare. Acest han avea și o stăpână ca orice han, dar ce îl deosebea de celelalte hanuri era felul în care arăta și stăpâna despre care se spunea că avea puteri magice cu care reușea să aibă petrecăreți mereu în interiorul hanului deoarece le dădea mâncare și băutură vrăjită care îi amețea și îi făcea să cheltuiască toți banii pe care îi aveau. După săptămâna vrăjită le dădea drumul musafirilor prea veseli. Și oamenii nu-și mai aduceau aminte de ospăț.

Până într-o zi când a apărut un boier pe cal alb, care își dorea moștenirea. Stăpâna când a auzit de spusele boierului a încercat să-l vrăjească, dar nu a putut.

Totul s-a terminat când boierul nu și-a primit moștenirea și a murit din cauza șocului suferit.

Ultimul om de pe Pământ

Ilovan Ionela-Rodovica, cls. a VIII-a B

Într-o dimineață, mă trezesc ușor și mă pregătesc de școală, fac un duș, mă îmbrac și merg la bucătărie. Am observat că părinții mei nu sunt, dar m-am gândit că au plecat mai repede la serviciu, deși trebuiau să mă sune sau să-mi lase un bilețel, dar poate timpul nu le-a permis.

Îmi iau micul dejun, iar apoi mi-am luat și ghiozdanul din camera mea și-am pornit spre școală. Eram pe stradă, iar până atunci nu am văzut absolut nicio persoană. Mi s-a părut foarte ciudat pentru că la ora aceasta trebuia să fie multe mașini pe drum, copii grăbiți care merg spre scoală, magazine deschise, cafenele care îți bucură simțurile când treci prin preajma lor, oameni rapizi care merg spre serviciu, dar nimic. Îmi verific telefonul, dar niciun anunț cum că școlile ar fi închise, îmi verific data din aceea zi să nu fi făcut confuzie a zilelor. Mi-am sunat părinții, prietena mea cea mai bună, dar aceștia n-au răspuns.

Am realizat că sunt singura persoana din acel loc și cred că sunt și singura de pe Pământ. M-am panicat, inima mai să îmi sară din piept. Îmi era cald deși afară era destul de rece. Nu aveam nicio idee ce să fac, nu aveam cui să-i cer ajutor. Eram total singură și îmi doream să văd măcar un necunoscut, dacă nu prieteni și familia.

M-am trezit. Am realizat că a fost doar un vis, m-am ridicat din pat și am mers la bucătărie să văd dacă nu cumva visul a devenit realitate, dar părinții mei erau acolo; i-am îmbrățișat și eram nemaipomenit de bucuroasă că a fost un vis.

Invazia extratereștrilor

Buta Ovidiu, cls. a VIII-a B

Era o zi frumoasă de vară în oraș. Toata lumea se plimba liniștită.

Toată această liniște s-a oprit când cerul s-a înnegrit și a ieșit o armată de nave extraterestre care atacau clădirile și oamenii. Din nave au ieșit extratereștri, care au luat controlul asupra orașului și mai în urmă toată planeta. Armata a făcut o adunare de urgență pentru a încerca să afle cum să distrugă extratereștrii. Au încercat să-i atace cu tancuri, avioane, dar în zadar, deoarece extratereștrii erau de neoprit. Lumea nu mai avea nicio speranță.

Până la urmă a mers la sediul armatei un tânăr om de știință care s-a gândit ca armata să atace nava mamă, iar după aceea extratereștrii vor pleca. Armata atacă nava mamă. Extratereștrii văzând că este distrusă au plecat.

Toata lumea i-a mulțumit acestui tânăr.