Studiu de specialitate

prof. înv. primar Zamfira CÂMPEAN

Școala Gimnazială Mihai Eminescu Năsăud

Cunoașterea copilului semnifică activitatea sistematică a adultului pentru descifrarea formulei sale personale, adică de a-i identifica suporturile devenirii ca personalitate și a proiecta  strategiile educaționale, favorizând în fiecare etapă a dezvoltării valorizarea și amplificarea potențialului nativ. În activitatea de cunoaștere informația psihologică devine pentru noi, cadrele didactice, un mijloc de explorare și de cunoaștere , un mijloc de adaptare și un mijloc de acționare asupra copilului.

Scop

Scopul lucrării este de a realiza o cercetare de tip observațional, prin care se evidențiază rolul tratării diferențiate în scopul eliminării unor lacune în cunoștințele și deprinderile elevilor și atingerea performanțelor minimale acceptate, dar și îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor elevilor capabili de performanțe superioare.

Ipoteza de lucru

Considerăm că doar cunoscându-i bine pe școlarii mici și tratându-i diferențiat vom eficientiza activitatea instructiv-educativă cu aceștia, asigurând rezultate școlare mai bune prin stimularea intereselor, aptitudinilor și formarea personalității acesteia.

Eșantionul

În cadrul experimentării unui set de probe de evaluare a fost supus investigării un eșantion constituit dintr-un număr de 35 elevi de la Școala Gimnazială Mihai Eminescu-Năsăud, ce reprezintă două clase diferite: clasa a I-a B formată din 18 elevi-numită grupa de control și clasa I-a A cu 17 elevi numită grupa experimentală.

În cazul grupului de control s-au folosit metode clasice de predare iar in cazul grupului experimental s-a folosit metoda tratării diferențiate a elevilor. Experimentul s-a derulat pe parcursul unui an școlar, ambele grupe având  același număr de ore pe săptămână. Pentru a măsura eficiența metodelor utilizate s-a testat nivelul de pregătire al elevilor din cele două clase prin două testări la limba română.

Descrierea metodelor folosite în cercetare

Pentru a verifica incidența ipotezei asupra activității practice am procedat la culegerea și înregistrarea datelor cercetării prin intermediul mai multor metode: metoda observației, chestionarul,experimentul psihopedagogic, metoda analizei produselor activității elevilor, studiul de caz, teste de cunoștințe (teste docimologice).

Folosirea acestor metode pe parcursul procesului instructive-educativ mi-a oferit  posibilitatea realizării unei observații naturale, astfel încât acțiunea factorilor perturbatori a fost redusă la minimum.

Pentru a realiza obiectivele cercetării și ipoteza de lucru am aplicat celor două clase (clasa a I-a A si clasa a I-a B) un pre-test, respectiv o evaluare inițială și un post-test, respectiv o evaluare finală. Între cele două evaluări am aplicat elevilor din cele două clase, fișele de lucru diferențiate.

Interpretarea datelor

Prin compararea rezultatelor obținute de cele două clase  atât la evaluarea inițială cât și la evaluarea finală, putem observa că rezultatele școlare ale clasei a I-a A ( grupa experimentală)   s-au îmbunătățit considerabil.

Deoarece aceste rezultate vin în urma aplicării fișelor diferențiate, putem deduce că munca diferențiată desfășurată la nivelul clasei a dus la îmbunătățirea performanțelor elevilor, ceea ce mă determină să concluzionez că folosirea tratării diferențiate în cadrul activității la clasă, va asigura, pe termen lung, și succesul școlar.

CONCLUZII

Organizarea, desfășurarea și conținutul activității diferențiate cu elevii în ciclul primar vizeaza următoarele coordonate:

Activitatea diferențiată cu elevii trebuie să asigure realizarea sarcinilor învățământului formativ ce vizează dezvoltarea armonioasă a tuturor laturilor personalității;

Activitatea diferențiată se desfășoară în cadrul procesului instructiv-educativ cu întregul colectiv al clasei;

Obiectivele instructiv-educative ale activității cu elevii trebuie realizate, în principiu, în timpul lecției;

Activitatea diferențiată trebuie să-i cuprindă pe toți elevii clasei, atât pe cei care întâmpină dificultăți cât și pe cei cu posibilități deosebite, pentru că folosindu-se metode și procedee specifice particularităților individuale, să se asigure stimularea dezvoltării lor până la nivelul maxim al disponibilităților fiecărui elev;

Diferențierea activității în cadrul lecției presupune îmbinarea și alternarea  activității frontale cu activitatea individuală și pe grupe de elevi;

BIBLIOGRAFIE

Bocos, Musata – Cercetare Pedagogica, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003

Iovin, Ileana – Tratarea diferentiata a elevilor in ciclu primar – componenta a managementului educational, Editura Discipol, 1996

Ionescu Miron, Chis Vasile – Pedagogie – Suport pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitara Clujeana, 2001