Amintiri în nimicuri

 Antonia BACIU,
clasa a V-a, Palatul Copiilor Bistrița

 

În timp ce făceam curat,

În dulapul meu dezordonat,

Am găsit o cutiuță

Albă și micuță.

Și am deschis-o ușor.

Erau obiecte ciudate.

Le priveam uimită cu gând întrebător.

Am văzut în ele

O poveste din amintirile mele.

Povestea începe cu ambalajul de bomboană:

Arată veselia de la patru ani, când totul era ca un joc în goană.

Capacul de pix este cam ros,

Căci învățam să scriu frumos.

Și bucata de elastic:

Ce îmi mai aranjam părul „plastic”!

Iar colțul de plic,

O piesă din scrisoarea mea de Crăciun cu un desen magic.

Supapa de ulei

Arată că născoceam invenții cu verișorii mei.

Bucata de ceară,

O parte din lumânarea de ziua mea, care s-a aprins într-o seară.

Această capsă puțin îndoită

Arată pasiunea mea de a scrie dintr-o idee nemaipomenită.

Obiectele spun povești

Care îți arată cât de mult crești.

Târg de științe – ediția I, an școlar 2020-2021

 prof. Andrei COSTEA-VELEA,
Clubul Copiilor Sângeorz-Băi,
prof. Marin VARVARI,
Școala Gimnazială Artemiu Publiu Alexi Sângeorz-Băi

 

Experiențele autentice de învățare, în opoziție cu învățarea teoretică, permite elevilor o înțelegere mai profundă a modului în care trebuie percepută lumea înconjurătoare, a întrebărilor ce trebuie formulate precum și a modului în care pot afla răspunsuri.

Învățarea experiențială este cea mai bună metodă de a-i apropia pe elevi de lumea științifică autentică.

O strategie a învățării experiențiale este organizarea unui târg de științe.

Târgurile de științe oferă posibilitatea elevilor de a-și etala cunoștințele din diferite domenii într-o manieră integrată, personalizată, fără îngrădirile specifice învățământului formal.

În urma unei colaborări naturale între Clubul Copiilor și Școala Gimnazială „Artemiu Publiu Alexi” Sângeorz-Băi, a avut loc în data de 4 iunie 2021 între orele 10.30 și 13 concursul: „Târg de științe” adresat elevilor din clasele primare și gimnaziale. Acest concurs a venit în urma nevoilor de a ne întâlni fizic și a crea proiecte, machete funcționale care să ne arate și să ne încadreze în stilul de învățare STEM care pune în evidență învățarea prin investigație, cercetare și experimentare. În cadrul concursului au participat 21 de proiecte din aria curriculară științe (biologie, chimie, fizică, geografie, istorie). S-a dorit o activitate interdisciplinară care să activeze elevii în proiectarea, realizarea, prezentarea și susținerea lucrărilor.

Toți elevii s-au descurcat minunat, iar la final cei mai merituoși elevi au câștigat premii și au fost tare încântați. Mulțumim pentru implicare tuturor elevilor, dascălilor care au coordonat elevii, Clubului Copiilor din Sângeorz-Băi, Școlii Gimnaziale „Artemiu Publiu Alexi” Sângeorz-Băi și nu în ultimul rând domnilor profesori Costea Velea Andrei și Varvari Marin, cei care au pus bazele concursului și s-au implicat în realizarea proiectului la nivel local, dar nu în ultimul rând comisiei de jurizare formată din trei cadre didactice și o elevă de clasa a opta. Elevii au fost premiați cu diplome și cărți din domeniul științelor.

Pentru gimnaziu premiile au fost:

Locul I – Experimente Fantastice

Locul II – Botanică Minunată

Locul III – România Luminată

Mențiuni – Celula animală. Tablou Natural. Piramide de zahăr.

Pentru ciclul primar premiile au fost:

Locul I – Vulcanul care erupe

Locul II – Steagul României într-un pahar

Locul III – Ploaia într-un pahar

Mențiune – Slaim prietenos

HSSP, o experiență unică!

 prof. Marin VARVARI,
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița

 

La final de an școlar 2020-2021 încheiem un nou capitol din ciclul școlar și ne-am gândit să mai participăm la un concurs de proiecte „HIGH SCHOOL SCIENCE PROJECTS” la invitația Universității Gheorghe Asachi din Iași, concurs desfășurat în data de 15 mai 2021-online. La prezentarea invitației elevilor din clasa a X-a de la Colegiul Național Liviu Rebreanu-Bistrița, un echipaj format din elevii Moca Andrei, X A, Mogovan Jonathan X B, Borodi Bogdan X B s-au aliat și au venit cu o idee genială de a realiza un program informatic în Python – inteligență artificială, pentru studiul chimiei la elevii cu dezabilități de auz. În linii mari programul se bazează pe recunoașterea limbajului mimico-gestual și recunoașterea elementelor chimice din tabelul Mendeleev cu trimitere la proprietățile elementelor chimice.

Fiind prima participare la un asemenea concurs echipajul a fost extraordinar de bine pregătit și relaxat. Din cele aproximativ 20 de proiecte naționale elevii noștri au reușit locul doi în concurs, o performanță mulțumitoare pentru elevi și pentru mine ca profesor coordonator. Sperăm ca la următoare ediție să impresionăm și mai mult.

Borodi Bogdan, X B:

M-am înscris în acest concurs la îndrumarea profesorului meu de fizică, Marin Varvari. Concursul a fost o experiență nouă pentru mine deoarece am reușit să învăț lucruri noi atât pe parcursul concursului, cât și în procesul de creare a propriului nostru proiect. Pasionați fiind de informatică, am decis să creăm un program care poate rezolva probleme reale care au strânsă legătura cu chimia, o materie pe care toți o îndrăgim. Pe lângă cunoștințele acumulate pe parcursul concursului, am avut norocul de a întâlni profesori uimitori care ne-au supervizat și ne-au ascultat cu drag ideile referitoare la proiect. Concursul a fost unul interactiv deoarece după prezentarea lucrărilor primeam în permanență întrebări sau sugestii care ne țineau mereu în priză și adăugau un strop de dinamism concursului, fapt care ne-a impresionat plăcut.

 

Mogovan Jonathan, X B:

La îndrumarea profesorului nostru Varvari Marin, am decis să particip alături de colegii mei la concursul „HIGH SCHOOL SCIENCE PROJECTS”.

Am decis, cu ocazia acestui concurs, să încercăm să ne depășim limitele noastre în programare și să creăm un program fascinant. Programul pe care am reușit să-l realizăm constituie o resursă importantă pentru persoanele cu dizabilități, mai ales în dezvoltarea pasiunii lor.

Pe parcursul perioadei de pregătire, am întâmpinat mai multe piedici tehnice, dar în final, am trecut peste toate, reușind să găsim o soluție pentru fiecare.

Concursul a fost online, unul interactiv, din care am avut ocazia să învăț multe! Echipele care au participat au avut prezentări captivante și interesante.

Personal, am fost foarte mulțumit cu premiul II, deoarece pe parcursul pregătirii pentru concurs am reușit să dobândesc cunoștințe noi și variate, care pentru mine valorează mai mult decât orice premiu. Cel mai probabil, la ediția următoare vom participa din nou, cu speranța unui rezultat mai bun!

 

Moca Andrei, X A:

La îndrumarea domnului profesor Varvari Marin, am participat la concursul HSSP, împreună cu Mogovan Jonathan și Borodi Bogdan. Noi suntem pasionați de informatica și buni prieteni. Am lucrat împreună la diferite proiecte și ne-am pregătit pentru olimpiade și concursuri, în ultima vreme axându-ne pe inteligența artificială. Programul nostru se bazează pe recunoașterea limbajului mimico-gestual și l-am adaptat pentru a fi de ajutor în învățarea chimiei, fiind o resursă ce poate rezolva probleme reale. Participând la concurs, am dobândit experiență în Python, precum și cunoștințe în domeniul chimiei, fiind atenți la prezentările celorlalți participanți. Am întâmpinat multe probleme tehnice de-a lungul timpului de pregătire, însă produsul final a fost unul extraordinar, apreciat atât de profesori, cât și de elevii care au asistat la prezentarea programului. Aceștia ne-au adresat multe întrebări, ceea ce a dovedit că le-am stârnit curiozitatea. Concursul a fost online, interactiv și dificil, deoarece toate echipele au avut prezentări foarte interesante și complexe, ceea ce ne-a motivat să realizăm ceva cât mai măreț. Sunt bucuros că am reușit să reprezentăm cu succes liceul la acest concurs național, obținând premiul II. Daca vom fi invitați, vom participa și la ediția următoare, unde ne vom lupta pentru premiul I!

Tanti auguri, Italia!

 Ioana Nectaria BĂLAN, clasa a VII-a,
Italiană creativă,
Palatul Copiilor Bistrița

 

În grădina Palatului Copiilor Bistrița, printre copaci ornamentați și flori îmbujorate, elevi ai grupei de italiană creativă, coordonată de profesorul voluntar Ioan Sabin Mureșan, alături de prieteni de-ai lor de la informatică, creație literară, au sărbătorit, conform regulamentului, Ziua Italiei, marcată pe 2 iunie. Instituția noastră e implicată și în proiecte Erasmus în care Italia ne este partener, astfel că evenimentul e susținut din toate părțile.

Aceștia au recitat, bilingv, poezii pline de speranță, au lecturat mesaje proprii, acompaniați de muzică italiană. Colega mea mai mică, Teodora Maria Alexandru, clasa a II-a, foarte pasionată de Italia, a exclamat: „Italia este minunată! Colosseumul este în Roma. Acolo s-au inventat pizza și înghețata. Aventurile lui Cepelică și Povești la telefon au fost scrise de Gianni Rodari. El este un autor italian foarte jucăuș.” Recent, Teodora a fost premiată pentru un concurs de poezie, astfel că, i s-a urat, din toată inima, să cucerească Italia cu poezia.

Cu toate că nu sunt de cetățenie italiană, acest lucru nu i-a oprit pe elevi și profesorii lor din a se simți bine la mica petrecere. Au schițat pași de dans în aer liber, au fredonat șlagăre italienești îndrăgite, au cântat „Tanti auguri”, au oferit semne de carte specifice participanților și au savurat gustări ambalate în culorile steagului Italiei. La finalul aniversării, copiii au plecat spre casă nu doar cu noi cunoștințe despre Italia, ci și cu zâmbetul pe buze.

Perspectiva unei noi educații: educația pentru timp liber

 prof. Gabriel MUREȘAN-CHIRA,
Școala Gimnazială Specială,
Centru de Resurse și Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca

„Folosirea înțeleaptă a timpului liber, este un produs al culturii și al educației.”

Bertrand Russel

 

Introducere în actualitatea temei

Educația pentru timp liber reprezintă o metaeducație, o metaanaliză a activităților anterioare, prezente și viitoare prin prisma considerentelor educațional-morale, etice și a bunului simț. Totodată, reprezintă principiu de valoare ce ghidează valorile general umane, progresist- umaniste, de ajutorare a aproapelui, de dezvoltare personală, inclusiv din punct de vedere a construirii carierei profesionale raportându-ne la ceilalți.

Educația pentru timp liber, reprezintă și modul de utilizare înțeleaptă, planificată a timpului rămas liber, care este deseori utilizat necorespunzător în special la elevi și nu numai. Dintr-o astfel de utilizare necorespunzătoare a timpului liber, derivă gestionarea necorespunzătoare a unor activități zilnice, deturnarea unor conduite spre infracționalitate, conduite erotice precoce, o salbă de comportamente specific tulburărilor de comportament (semnalmente ale tulburărilor de personalitate) și exemplele pot continua permanent spre noi și noi direcții sau valențe. Unele dintre acesta, le vom trece în revistă dorind să informăm cititorul că dozarea timpului liber deține cel puțin trei mai domenii sau referințe: una de suprasolicitare prin muncă, a doua, prin extinderea devianțelor comportamentele asociate unui slab control parental și una neutră, la alegerea individului care deține corespondențe permanente în capacitatea volitivă. Practic, mare parte din timpul liber este la dispoziția individului și de acesta depinde utilizarea corespunzătoare. Ce determină totuși individul să perceapă eronat timpul? sau ce implică – la nivel subiectiv, implicarea sau slaba implicare în diversele activități și de aici constantele de timp reportate la: educație, muncă, ajutorarea membrilor familiei, ajutorul oferit prietenilor, utilizarea calculatorului (PC), vizionarea programelor sau a unor filme, plimbarea, sportul, hobby-urile, etc?

Elemente de impact și principii derivate psihosocial. Impactul membrilor familiei asupra copilului prin educație timpurie și dezvoltare emoțională corespunzătoare

Familia reprezintă un prim factor pozitiv care contribuie la cultivarea timpului copilului și la formarea unei elementare culturi de gestionare a acestuia. Familia nu reprezintă- așa cum clișeele o socotesc, doar o celulă de bază socială, un punct de plecare a vieții viitorului adult ci, reprezintă forța intimă care gestionează toată viața copilului, un fundament de cultură, model de urmat, copilul fiind sinteza părinților, un căutător de modele și beneficiar de educație parentală. Fiecare dintre copii a ajuns adult, iar ca adult, lucrurile sunt mai complicate deoarece intervin variabile ca: atribuții de serviciu, responsabilități familiale, etc. În acest sens, educația timpurie parentală oferită în familie (când aceasta există și funcționează corect) este extrem de utilă. Mai mult decât atât, extincția educației în vederea gestionării corespunzătoare a timpului liber este extrem de benefică.

Ce reprezintă totuși timpul liber în viziunea sociologilor din România? „Sociologii români definesc timpul liber ca partea rămasă disponibilă după efectuarea activității profesionale, acel timp care este folosit pentru manifestări cultural artistice, distracții, sport, destindere”. Putem să completăm această propunere sau această perspectivă cu un punct de vedere propriu și anume că, timpul liber este și rezultanta tuturor pauzelor dintre diversele activități, pauze care pot fi utilizate în diverse scopuri deși inițial dețin alte valori (timp pentru servirea mesei, pauze școlare, etc.). Deși pauzele școlare sunt destinate relaxării elevului sau pentru servirea unei gustări, acestea dețin proprietatea de a fi integrate în programul zilnic al elevului. Referitor la pauzele pentru servirea mesei sau relaxare/ aflate la dispoziția angajatului, acestea sunt de obicei componente ale vieții socio-profesionale, timp gestionat după posibilități, atât de angajator cât mai ales de angajat. Față de aceste două perspective, dimensiunea timpului liber deține fațete multiple și, observăm că deține o oarecare personalizare pe grupe: de vârste, sex, anturaj, implicare socio-profesională și familială. Referindu-ne la aceste aspecte, studiul propune și unele delimitări categoriale după cum urmează: abordarea timpurie a gestionării timpului liber în familiile nucleare (numită si familie simplă) acea familie compusă din soț, soție împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta combinație este considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentând nucleul tuturor celorlalte forme de structuri familiale. În cadrul unui astfel familii, organizarea timpului liber depinde de foarte mulți factori, factori care sunt regăsiți parțial și în celelalte tipuri de familie. Totuși, în acest caz sesizăm o serie de particularități pe care le vom evidenția sumar: implicarea tuturor membrilor de familie în rezolvarea problemelor inerente, zilnice; timpul alocat profesiei, timpul alocat transportului la și de la locul de muncă, timpul alocat copiilor, timp care în subsidiar include și timpul pentru efectuarea temelor și sprijinirea copilului în învățare, timpul de vizionare a programelor TV, cinema, teatru, etc. De cele mai multe ori, timpul alocat deplasărilor la și de la locul de muncă (cel puțin în orașele mari) constituie nu numai un factor de stres permanent ci și un element ce influențează puternic timpul liber.

Educația în general și dinamica procesului de învățământ- în special, au condus la schimbări profunde în societate, pe de o parte ca necesitate de formare a noilor specialiști sau muncitori, în diverse domenii de activitate, iar, pe de altă parte, educația nu se stabilizează ci revoluționează conducând spre tot mai multe forme nestandardizate în locul celor formale, noul proces educațional contemporan fiind surprins într-o dinamică de factură integrată (socio-profesională, personală, non-formală, integrată). Acest proces educațional, nu poate și nu este recomandat să fie permanent pe toată durata unei zile dar, poate fi transformat din formal în informal prin reproiectarea și reorganizarea activităților școlar- instructive, poate restructura tangențial educația cu alte sarcini în general de muncă/ lucru-instructiv, desfășurate în timpul liber. În aceste condiții, termenul de timp liber, desemnează pe de o parte reformarea terminologică, iar pe de altă parte, poate desemna timpul rămas neefectuat în urma anumitor activități, un timp rămas la atitudinea elevului, un timp care nu este irosit ci reorientat printr-o abordare triarhică, ca o variabilă determinată de condiții de mediu familial, instituțional, educațional, de factori intrinseci sau extrinseci variabili de la caz la caz.

În România, educația pentru timp liber lipsește aproape cu desăvârșire, sau la nivelul sistemului preuniversitar este sesizată indirect, comparativ cu solicitările ciclului primar și gimnazial de masă sau special unde, aceasta lipsește cu desăvârșire. Abordat prin prisma excesului pedagogic sau al unei psihologii integrate învățământului actual, educația pentru timp liber lansează câteva întrebări: Ce ai făcut azi? Ce hobby-uri ai? Dar din acest punct de vedere, educația trebuie să dețină un standard, adică să fie corespunzătoare calitativ și cantitativ. „Una din provocările lansate în societatea contemporană, este necesitatea regândirii școlii, a educației formale, alături de cea non-formală și informală, în variatele lor forme de articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educație, sistemul școlar, prin oferta sa educativă contribuie la structurarea traiectelor de (auto) formare și (auto) dezvoltare a personalității individului, pregătindu-l pentru a fi un beneficiar pretențios al educației permanente” (cit. în Dănilă& Pop, 2008). Câteva elemente pot fi surprinse în acest sens și anume: în cadrul sistemului de învățământ, educația, în pofida abundenței informaționale, deține rolul deosebit de dificil de a forma personalitatea candidaților la umanitate, adică a copiilor de la cele mai mici vârste, de a integra la modul concret, corect și profesionist mijloacele de instruire, spre finalitatea învățământului, nu poetic ci concret, o instruire pentru viață, o instruire de unde să rezulte competente utile. Prin tema amplă a promovării metodologiei didactice, instrucției personalizate de vârste, ciclu de învățământ, clase, profile, etc, educația în general încearcă să se auto-perfecționeze, să se scaneze în vederea descoperirii punctelor slabe și remedierii lor. Educația modernă propune conjuncturi de instruire timpurie prin intermediul aparținătorilor (responsabili). Prin educație, se confirmă solicitarea societății, a învăța a fii tu însuți, de a căuta soluții, de a face cât mai bine un lucru, nu pentru alții ci în primul rând pentru tine, o autodisciplinare axată spre alții. „Activismul elevului implicat în strategiile folosite de cadrul didactic atât în desfășurarea activității de predare-învățare, cât și în cadrul celor extracurriculare, se constituie ca un imperativ al orientării postmoderniste în educație” (idem). Astfel, sub această deviză, ideile principale, se încadrează pe linia minimalizării managementului timpului liber și a strategiilor/ tehnicilor de învățare eficientă. Prin aceste ajustări, învățarea nu trebuie să fie una mecanic-reproductivă ci una de adâncime, profundă, inter și transdisciplinară, axată clar pe înțelegerea materialului, pe crearea de punți de legătură între discipline, secțiuni, capitole, paragrafe, idei, domenii, funcțiuni, o învățare ce produce calitate, eficiență, aplicabilitate, aptitudini superioare, abilități peste medie și competențe. (Chiș, 2005).

Fără a nega valoarea programelor educative, necesitatea utilizării corespunzătoare a timpului liber, rezultă din nevoia de ordonare a timpului rămas neefectuat după finalizarea unor activități zilnice. Această organizare a timpului liber, reclamă o abordare duală, atât din punct de vedere al familiei și în contextul acesteia, cât mai ales din partea ofertantului de educație, instituții de învățământ, firme de formare profesională, sau alți furnizori de servicii instructive-educative. Calitatea și eficiența ulterioară a programelor propuse de către terți (persoane fizice sau juridice), sunt discutabile cel puțin din perspectiva câtorva elemente: putem doar presupune empiric sau valida științific prin studii anamnestice sau studii metaanalitice că, ceea ce dorește un copil diferă foarte mult de ceea ce dorește un adult și acest fapt se poate evidenția prin acțiunile întreprinse, durata școlarizării, timpul conferit lecțiilor, timpului liber, anturajului, etc; timpul liber reprezintă proprietate a individului și uneori poate implica continuarea procesului instructive-educativ sau de formare profesională (în acest caz, alte propuneri nu sunt justificate dar, se are în atenție respectarea timpului de odihnă). Din punct de vedere al consecințelor respectării unui astfel de orar/ program stabilit, am putea spune că, sunt și alte lucruri esențiale dar greu de identificat de copii și de aici anxietatea față de adult și față de propunătorul regulilor, orarului sau programelor. Totuși, dacă un adult utilizează timpul liber poate pentru odihnă, sport, lectura, hobby- uri, în cazul copiilor se impune o atenție deosebită în acest sens, deoarece, aceștia, pot deține alte preocupări care se intersectează cu sfera sănătății mintale (conduite sexuale precoce, fumat, anturaj necorespunzător, consum de alcool, tutun, droguri, etc.). Atenția adultului responsabil în acest sens, va trebui să fie una deosebită.

O primă provocare- vine din partea și prin prisma metodicii interactive și a activităților extracurriculare și anume: importanța timpului liber serios analizată de cercurile științifice începând de la psihiatrie la științele juridice și de la sociologie la învățământul special și special integrat, conferă acestei perspective o notă interdisciplinară. Mai mut decât atât, psihopatologia modernă atribuie acestei teme nuanțe sociale transformând problematica timpului liber la o variabilă dependentă, la un sistem de acțiuni premeditate și nepremeditate, fluctuante sau sezoniere.

Legăturile dintre educație, structuri cognitive superioare și exploatarea timpului liber: Referitor la aspectul stimulării memoriei de lungă durată prin conceperea unor activități de timp liber și la necesitatea regândirii spațiului cultural școlar, educația formală, non-formală și informală, pot dovedi faptul că oferă destul cumul de informație inter și transdisciplinară. Deși sunt presumptive câteva condiții, articularea acestei triade intervine pe elev numai dacă educația este personalizată. Aceasta, este necesară mai ales în condițiile în care, în clasa de elevi există copii cu cerințe educative speciale, care parcurg un tip de curriculum personalizat și adaptat nevoilor acestora, incluziunea și includerea fiind funcționale cel puțin la nivel minimal. Plecând de la aceste stări concrete, noțiunile curriculare generate de ofertantul de educație, generează sau produc- fiind favorizate de condiții interne și externe ale învățării, anumite schimbări comportamentale, vizibile pe dimensiunea socio-educațională și dețin avantajul de a plasticiza personalitatea copiilor cu cerințe educative speciale. Așadar, educația poate fi plăcută din acest punct de vedere pentru elev deoarece, treptat, treptat, acesta devine conștient de importanța educației cu prelungirea educației momentane la una permanentă, la una care surprinde educatul în postura de adult. Educația fiind de lungă durată, include o serie de avantaje dar și dezavantaje- aceasta în postura mecanicismului și clasicismului surprins în prelucrarea blocurilor informaționale.

Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea surprinse în curriculumul școlar, sunt desprinse din trunchiul comun numai parțial, prin curriculum la decizia școlii, însă nu este diametral opus ci tangențial, indirect, cu preponderența interdisciplinarului și personalizării pe grupe de vârste sau cicluri de învățare. Ordonarea, descrierea, lucrul, stabilirea unor punți de legătură între diverse blocuri de informație surprinse în planul de lecție sau recomandate ca și bibliografie, contribuie ca elevul să poată compara, selecta, evidenția, inclusiv cuvinte cheie, fraze sau propoziții din două sau trei discipline.

Educația deține rolul practicului, îndeplinind dezideratul aplicabilității în diversele domenii de activitate. De la copil la adult, educația transcende dimensiunile de timp și spațiu, conferind o viziune de ansamblu lumii în care este plasat individul, raportare la lume, interioară sau exterioară, filtrată de educație, de finețea psihosociologiei de adaptare. În aceste condiții, școala propune, sugerează și invită la procesul de instruire care, în absența repetiției dispare sau este invadată de structuri antimodale atipice, cu caracter dezintegrator, subcultural, frecvent antisocial. Soluțiile sunt multiple însă, construind demersul unei astfel de conjuncții, nu putem să nu includem în ecuație și acest specific psihosocial cu toate reperele circumvoluțiunilor anamnestice, percepția persoanei (elev, student, tânăr, adult), cu privire la sistemul perceptual (Lafon, 1991 apud Zlate, 1999), fiind interpretată complex, sub forma unui sistem interacționist ce se produce de la sine, completând informații lipsă, stimulează cooperarea unor stimuli, conținuturi, fiind fundamentată pe experiențe anterioare. Acest aspect am putea să-l determinăm raportându-ne la educație ca formă de cunoaștere la care participă individul pe perioada mai multor ani. Cum experiențele anterioare pot influența învățarea și acesta la rândul ei influențează individul, astfel:

Relațiile funcționale dintre intelect- adaptare și parcurs școlar, diferă de la individ la individ. Prezența unui tip particular de inteligență generală- pentru moment exceptând inteligențele multiple, poate crește capacitatea de cunoaștere, poate sonda circumstanțe autonome, complexe și integrate, acest tip de investigație referindu-se la întregul proces de asimilare de evenimente (inclusive de acțiuni cu caracter formativ-educativ), senzații, cogniții, etc., un tip de combinatorică ce exploatează trecutul, stabilizează prezentul și proiectează viitorul prin reconfigurarea unor trasee prezente, prin readaptare, conversie și anticiparea noilor solicitări. Din acest punct de vedere, memoria reprezintă atât un proces unitar, cât mai ales un tip de sondare informațională, reconstructiv-creatoare (Baddley& Wilkins, 1984 apud Zlate, 1999), ecologic sau practic (Banaji& Crowder-Neisser, 1992 apud Zlate, 1999), cu toate că, aceste elemente prezentate converg spre optimizarea echilibrului psihosomatic al individului. Cu alte cuvinte, traducerea axiomei memoriei prin prisma traseului educațional al învățării de suprafață versus învățarea profundă de adâncime, se referă la modul cum aceasta (învățarea) creează chiar prin coincidențe stimuli în vederea educării, stimulării, socializării, adaptării de durată a subiectului și obiectului educației. Studiile lui Neumann (1905, apud Dulned& Zankov, 1994, apud Zlate, 1999) consideră că, superioritatea gândirii bazată pe fundamentul educației timpurii constituie doar una din premisele unui succes de lungă durată socio-profesional, însă impactul familiei este hotărâtor. Totuși, acest tip de superioritate nu este confirmată de un tip anume de curriculum ci, de mai multe elemente surprinse în practica pedagogic, la metodica învățării, la atitudinea fașă de materialul prezentat, stilurile de predare a profesorilor dar și de stilul de învățare al elevului. Comparând cele două puncte și anume, învățare și uitare- care intervine indiscutabil în timp asupra unor cunoștințe, am putea observa două aspecte. Unul referitor la starea de periculozitate a învățării mecanice, memorative, de suprafață, comparabilă cu durata de timp în care acestea sunt susținute și, un alt aspect legat de memorare, structurare informațională formală și de construct, efectul de oboseală intelectuală intervenind în special în primul caz. Stocarea informațiilor devine ciclică, treptată, de la simplu- brut la amănunt, la asimilarea globală a conținuturilor curriculare oferite spre asimilare. Intervenția gândirii critice prin evocare, analiză, comparare, etc, devin asociații constitutive ce sprijină învățarea logică, planificată, exploatând la maxim cunoștințe, informații sau experiențe anterioare conectându-le la situații conjuncturale sau conținuturi noi. Stocarea ca proces și produs este extrem de viu. Acceptăm informațiile asimilate, le depozităm secvențial introducându-le în activitățile practice ale subiectului, fie că este vorba de activități școlare, extrașcolare dar și profesionale, de socializare, anturaj, ș.a. Reactualizarea prin repetiție, reprelucrarea și readaptarea lor conjuncturală, fac dovada existenței gândirii critice. S-ar părea că eficiența repetițiilor conduce la o plasticitate atât dacă vorbim de una acțional-comportamentală dar mai ales de una cognitivă și de activizare cerebrală superioară. Dacă în 1913, Pieron demonstra debutul și prezența, posibilitatea de dezvoltare prin stimulare a conduitelor repetitive la nivel general, astăzi medicina aprofundează plasticitatea activităților superioare cerebrale, dezvoltarea rețelelor neuronale, neurolingvistice și importanța mielenizării în optimizarea conducerii de impulsuri nervoase la creier. Una din dovezile grăitoare în acest sens fiind remarcate în teoria telomerilor implicată în rețelele neuronale, antrenarea sistemului nervos central, condițiile pozitive și negative ce structurează sau destructurează viața personală, deci și capacitatea de învățare, socializarea, domeniul profesional, familial, stilul de viață în general (Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider și Jack W. Szostak, 2009). De la uitarea cotidiană respectiv provocată, dirijată, regresivă, simultană sau dependentă de împrejurări, educația pentru timp liber poate compensa lipsuri în aceste domenii prin relocarea resurselor intelectuale și atragerea acestora din alte domenii conexe. Prin trecerea timpului, uitarea se instalează decolorând conținuturile stocate în memoria de scurtă durată, pe cât, în cazul memoriei de lungă durată, prin repetare, stimulare sau chiar reamintirea ocazională a unor conținuturi, uitarea este mult amânată. „Acest declin parțial al proceselor mnezice, postulează slăbirea sau chiar ștergerea urmelor mnezice ca urmare a trecerii timpului” (cit. în Benjamin et all, 1987 apud Zlate, 1999). Poate, acest declin să fie diminuat sau stopat?

Așa după cum am amintit anterior și prin alte activități de recreere, lectură sau activități extracurriculare în special cele bazate pe experimente și proiecte, pot reduce semnificativ rata de omisiune/ de uitare. Acest proces poate fi denumit proces de întreținere deoarece, nu se aplică numai în cazul învățării școlare ci se extinde mai ales în plan socio-profesional, de instruire. Amintind condițiile în care apare uitarea și anticipând unele consecințe ale acesteia în planul dimensiunilor amintite anterior, portarea elevilor în contexte de învățare se extinde în timp și în cazul adultului. Exploatarea timpului liber aduce în discuție emoția care se atașează comportamentului de învățare, atașament al informației receptate, de preferat a fi personalizate și pe înțelesul fiecăruia, un tip de activitate care nu trebuie să înstrăineze elevul sau adultul de învățare- instruire ci să-l apropie. „Când factorii contextuali sunt prezenți și în faza de reactualizare, aceasta din urmă va fi facilitată. Când factorii contextuali lipsesc, înseamnă că mare parte din matricea de reactualizare este afectată, reamintirea fiind, ca urmare mult mai dificilă” (cit. în Benjamin et all, 1987).

Concluzii: timpul liber rămâne o constantă implicată în toate sfere de activitate și deține proprietatea duală de a beneficia de aplicabilitate ca favorizare a educației sau de defavorizare a acestei, poate deveni prieten sau dușman feroce- în special în gestionarea acestuia și raportarea la alții (familie, anturaj) de unde și activitățile specifice desfășurate. În condițiile exploatării pozitive a timpului liber, performarea deprinderilor, aptitudinilor, dobândirea competențelor și exploatarea inteligențelor multiple ca factor general, reprezintă elemente foarte importante. Munca, voluntariatul, activitățile sportive, socializarea, lectura, jocul, etc., dirijate la modul cel mai profesionist pe de o parte de școală și pe de altă parte de părinți sau alți aparținători, pot contribui la dezvoltarea structurilor și substructurilor elevului beneficiar al educației, subiect și obiect al acesteia.

Așadar:

Educația pentru timp liber stimulează activitatea superioară cerebrală, contribuind la dezvoltarea creativității utilizată tangențial în multe alte activități.

Educația pentru timp liber nu caută supraîncărcarea programului elevului, studentului, adultului ci, include activități conexe, adiacente și care intersectează în anumite puncte conținuturi curriculare, științifice, de instruire, formare sau recalificare, de cultură generală.

Educația pentru timp liber devine timp recreativ și deopotrivă educațional deoarece, dezvoltă afectiv-emoțional, se implică în dezvoltarea personală a persoanei, inițiază activități, propune, dezvoltă și generează acțiuni spre dezvoltarea sau inițierea unor aptitudini.

Educația pentru timp liber, contribuie la dezvoltarea legăturilor afective cu familie, devine deopotrivă beneficiu sau pericol, combină creativitatea, devine factor educațional integrat, reprezintă un produs al culturii, un buget al elevului, poate stimula spre performare în unele spectre educaționale.

 

Bibliografie:

- Bejamin, L. T., Jr. Hopkins, J. R. Nation. Psychology, McMillan Publishing Company, New-York, 1987.

- Halonen, J. S. Santrock., J. W. Psychology. Contexts of Behavior, Brown& Benchmark, Chicago, Toronto, London, 1996.

- Mielu Zlate. Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași, 2009.

- Vasile Chiș. Pedagogie contemporană. Pedagogie pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.

Surse on-line:

- https://melaniapascal.wordpress.com/2011/05/20/noile-educatii

- https://www.sts-highschool.com/en-nz/destinations/europe/sweden/free-time

- http://www.explorius.com/Programs/Sweden/High-School/Free-time

- https://www.inc.com/jayson-demers/7-ways-success-ful-people-spend-their-free-time.html

Rolul careurilor didactice în învățarea geografiei

 prof. Daniela IOVIȚĂ,
Școala Gimnazială Specială,
Centru de Resurse și Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca

 

Rezumat: Prin prezenta expunere, ne propunem să invităm cadrele didactice la o cunoaștere mai inedită a didacticii predării geografiei, și anume, exploatând rolul și avantajele pe care le oferă utilizarea careurilor didactice în procesul de învățare a acestei discipline. Știind că geografia constituie știința care studiază relieful, terenurile, trăsăturile și fenomenele Pământului sau disciplina cuprinzătoare care încearcă să înțeleagă Pământul în toate componentele sale naturale și artificiale, introducerea jocurilor didactice în geografie, poate constitui încă o metodă de interacțiune cu elevii, un plus de suport pentru înțelegerea unor noțiuni. Dacă ne referim la joc, careurile contribuie la reținerea și consolidarea unor termeni, noțiuni și denumiri geografice. Elevii le soluționează cu plăcere, indiferent dacă acestea sunt introduse în activitățile de învățare propriu-zisă ori în fișe de evaluare sau teste. Careurile didactice constituie deopotrivă activitate ludică, stimulează imaginația, atenția, devine exercițiu util pentru dezvoltarea memoriei de scurtă și lungă durată, precum și a spiritului de observație.

Cuvinte cheie: mijloace didactice, instrumente de evaluare, demers didactic, rebus tematic.

 

Introducere

 

Rezolvarea de careuri și alte jocuri de cuvinte încrucișate, pe diferite teme și sub diverse forme, reprezintă un mod plăcut de relaxare și de învățare care poate fi introdusă cu succes în demersul didactic.

Cuvintele încrucișate reprezintă una dintre cele mai răspândite variante de exerciții mentale din lume. În România, rebus-urile (denumire incorectă pentru careurile de cuvinte încrucișate, deoarece rebusul este unul dintre genurile de probleme de enigmistică) și integramele sunt publicate constant, atât în cotidiane de top, cât și în reviste specializate dedicate acestor tipuri de probleme.

Forma de prezentare este, în general, o grilă pătrată sau dreptunghiulară de căsuțe albe și negre, scopul urmărit fiind completarea spațiilor albe cu litere, astfel încât pe liniile orizontale și pe cele verticale să se formeze cuvinte (sau alte construcții, de exemplu porțiuni formate din mai multe cuvinte consecutive din fraze celebre), despărțite de punctele negre. Pentru aceasta, sunt oferite definițiile cuvintelor care trebuie descoperite.

Careurile de cuvinte încrucișate au numerotate liniile și coloanele grilei (începând cu 1) și oferă, separat, lista de definiții ale cuvintelor din liniile orizontale și verticale, utilizând numerele acestora. Integramele includ definițiile în interiorul grilei, oferind pentru fiecare definiție o săgeată ce arată direcția pe care se află amplasat cuvântul corespunzător.

Careul ebraic de cuvinte încrucișate fără puncte negre și fără litere închise: cuvintele încrucișate sunt populare în multe limbi, care se folosesc de un alfabet divers. Conținutul alfabetului și regulile în care se scriu limbile, impun diferențe la compunerea și prezentarea careurilor de cuvinte încrucișate, de exemplu: în limba ebraică direcția scrisului este de la dreapta la stânga și cuvintele sunt scrise fără majoritatea vocalelor. Lipsa vocalelor duce la cuvinte mai scurte; într-un careu ce conține cuvinte mai scurte, e mai important să fie cât mai puține litere închise (o literă închisă participă la formarea unui singur cuvânt, orizontal sau vertical- literele deschise participă la formarea a două cuvinte, unul orizontal și unul vertical), problemă care poate fi rezolvată prin careuri fără puncte negre și fără litere închise. 

Exemple:

Fig. 1. Careu ebraic de cuvinte încrucișate, fără puncte negre și fără litere închise (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuvinte_%C3%AEncruci%C8%99ate).

Fig. 2. Careu ebraic de cuvinte încrucișate (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuvinte_%C3%AEncruci%C8%99ate#/media/File:A_simple_crossword.png).

Aritmogriful constituie un joc de cuvinte încrucișate, la care literele cu­vintelor căutate sunt reprezentate fiecare prin câte o cifră (DEX, 2009). Reprezintă un joc de cuvinte încrucișate ce rezultă din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din același domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical.

Careurile de cuvinte încrucișate. Careul este un mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte (DEX, 2009). Unul dintre sensuri se referă la un pătrat de cuvinte încrucișate. Careurile de cuvinte încrucișate au numerotate liniile și coloanele grilei (începând cu 1) și oferă, separat, lista de definiții ale cuvintelor din liniile orizontale și cele verticale, utilizând numerele acestora. Prezentarea se realizează, în general, sub formă de grilă pătrată sau dreptunghiulară, cu căsuțe albe și negre, a căror completare corectă cu litere conduce la formarea de cuvinte sau alte construcții, pe liniile orizontale și pe cele verticale, acestea fiind despărțite de căsuțele negre. Pentru aceasta, sunt oferite definițiile cuvintelor care trebuie descoperite.

Integrama constituie un joc de cuvinte încrucișate în care definițiile concise, se află cuprinse în pătrățelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu. Reprezintă un joc distractiv, asemănător cuvintelor încrucișate (conf. DEX, 2009), cu grad de dificultate mai redus decât acestea. Integramele includ definițiile în interiorul grilei, oferind pentru fiecare definiție o săgeată ce indică direcția pe care se află amplasat cuvântul ce urmează a fi descoperit.

Rebusul constituie un joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată (DEX, 2009).

 

Clasificarea careurilor

1. După conținut și forma de prezentare a careului există:

Careuri clasice:

- comun

- enciclopedic de definiții și enciclopedic lingvistic

- didactic literar, didactic științific și didactic tehnic

Careuri speciale:

- enigmist surpriză și enigmist fantezie

- magic (cu orizontalul și verticalul la fel)

- cu încrucișare oblică

- tridimensional

- cu fraze încrucișate

- cu silabe încrucișate (în fiecare câmp este înscrisă o silabă a cuvântului de pe linia corespunzătoare, orizontală sau verticală)

- cu ilustrație interioară sau în ilustrație

- cuvinte încrucișate ilustrate (cu căsuțe sau definiții ilustrate)

- cu date încrucișate sau cu încrucișare numerică

 

2. După tipul definițiilor:

Careul cu temă:

- definiții directe

- definiții distractive

- definiții figurative

- definiții rebusiste

- definiții „expresie”

- definiții umoristice (spirituale)

- definiții literare (în versuri sau în proză)

- definiții surpriză

- definiții „în manieră personală”

 

Careul fără temă

- definiții directe

- definiții „de dicționar”

- definiții didactice (explicative - informative)

- definiții „punct de vedere”

- definiții distractive

- definiții figurative

- definiții rebusiste

- definiții expresie

- definiții umoristice (spirituale)

- definiții literare (în versuri sau în proză)

- definiții surpriză

- definiții „în manieră personală”

 

În cele ce urmează, vom prezenta unele aspecte în ceea ce privește utilizarea careurilor didactice în învățarea geografiei. În sprijinul generării unor careuri didactice tematice există în prezent aplicații și site-uri de interne, spre exemplu:

http://www.didactic.ro/stiri/o-noua-aplicatie-pe-didacticro-foarte-utila-rapida-si-usor-de-folosit

http://www.rebusonline.com.

www.integrameonline.ro.

Acestea oferă toate informațiile și pașii care trebuie parcurși în acest sens. Careurile astfel create pot fi trimise elevilor, se pot rezolva online sau pot fi printate. Totodată, ele pot fi publicate și apar în lista rebusurilor tematice.

 

Avantajele utilizării careurilor didactice

Avantaje pentru profesor

- sunt mijloace didactice ușor de construit,

- reprezintă instrumente de evaluare ușor cuantificabile

- pot fi introduse în orice moment al actului didactic (captarea atenției, învățarea propriu-zisă, consolidarea cunoștințelor sau evaluarea acestora)

- sunt ușor de realizat

- pot fi rezolvate individual sau în perechi, în funcție de resursele de timp de care dispune profesorul și de nivelul de pregătire al elevilor

- există posibilitatea adaptării la nivelul de înțelegere al elevilor - pot fi construite la diferite grade de dificultate, cu sau fără elemente de ajutor (verticala A-B poate fi dată sau poate fi descoperită în urma rezolvării corecte a careului; la definiții sau denumiri de termeni se poate oferi prima literă ca ajutor)

- pot cuprinde elemente de interdisciplinaritate care facilitează înțelegerea unor procese și fenomene

- pot fi utilizate în orice tip de lecție

Avantaje pentru elev

- învățarea facilă a unor definiții, termeni, denumiri care, în mod normal se însușesc mai greu

- fixarea cunoștințelor într-un mod agreabil

- necesită timp relativ scurt de rezolvare

- pot reprezenta modalități simple de autoevaluare și interevaluare (între colegi)

- ajută a consolidarea și îmbogățirea vocabularului

- contribuie la dezvoltarea memoriei și a spiritului de observație

- reprezintă o provocare pentru creier, minte

 

Exemple de careuri didactice

1. Aritmogrif cu tema: „Asocierea unor orașe din România cu râurile pe care sunt amplasate”. Acest careu se poate introduce în lecția „Orașele României” sau într-o lecție recapitulativă, atât la clasa a VIII-a, cât și la clasa a XII-a.

Cerința: Completând corect careul de mai jos vei obține pe verticala A-B numele capitalei țării noastre.

Rezolvare:

 

2. Aritmogrif cu tema: „Capitale europene”

Cerința: Identifică și încercuiește în careul de mai jos șapte capitale europene, specificând țara a cărei capitală este fiecare (cuvântul poate fi scris pe orizontală sau verticală, de la cap la coadă sau invers).

Rezolvare:

 

3. Aritmogrif cu tema: „State europene”

Cerința: Să descoperim împreună 10 state europene!

Rezolvare:

 

Careurile „Orașe europene” și „State europene” pot fi folosite în lecții atât la clasele a VI-a, cât și la clasele a XII-a.

 

4. Integramă cu tema: „Flori”

Rezolvare:

 

Concluzii

În literatura de specialitate, didacticienii recomandă utilizarea aritmogrifului și a altor tipuri de careuri didactice în desfășurarea lecțiilor, sau pentru situații de învățare diverse. Careurile didactice pot fi utilizate în demersul didactic, atât în cadrul lecțiilor de predare a noilor cunoștințe, cât și în cadrul colocviilor/ lecțiilor de evaluare. Fiecare careu poate deține un dublu rol: mijloc didactic și metodă activă de predare-învățare și evaluare a cunoștințelor.

Pentru realizarea unui careu didactic de calitate este necesar avem în atenție câteva aspecte și anume: găsirea unui titlu sugestiv în concordanță cu subiectul/tema lecției; alegerea atentă a termenilor, noțiunilor, definițiilor sau denumirilor ce vor face obiectul careului (termeni/cuvinte cheie); definițiile să fie enunțate clar, scurt, concis, pe înțelesul elevilor; stabilirea exactă a gradului de dificultate în funcție de nivelul de dezvoltare cognitivă a elevilor; alegerea momentului în care va fi introdus în lecție; stabilirea modului de evaluare/notare.

 

Bibliografie:

- Dulamă, Maria-Eliza. Elemente de didactică. Teorie și aplicații. Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2008.

- DEX. Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Editura Univers Enciclopedic, București, 2009.

- https://dexonline.ro/definitie/antrenabil

- http://www.didactic.ro/stiri/o-noua-aplicatie-pe-didacticro-foarte-utila-rapida-si-usor-de-folosit

- http://www.rebusonline.com

- www.integrameonline.ro