Îmbrățișarea aburului

 Scrieri din Atelierul Primăverii

 

Antonia Baciu,
clasa a V-a,
Palatul Copiilor Bistrița

 

În dimineața cea luminoasă,

O pisică prea curioasă

Privea pe geamul unei case

Cu perdele mătăsoase.

Ea țintea cu privirea

Ceva care-i sporea uimirea.

Ce-o fi oare?

Pare o bucată din soare.

Nu, este maronie.

Să fie totuși o pălărie?

Miau! Nu poate fi asta.

Dar mă uimește mireasma.

Să fie o floare?

Deasupra plutește ceață de ploaie

Și totuși nu se-nmoaie.

Stai! Mireasma e de familie.

Văd, vin oameni la masă

Și stau acum cu veselie.

Aroma îi adună pe toți, savuroasă.

Uite, mama taie o felie

Moale, pufoasă și rumenie.

Da, e pâinea din casă

Acum din cuptor scoasă.

Iar aburul e ca o îmbrățișare.

Ce ține la masă familia mare

Și ziua devine o sărbătoare.

 

(Premiul I la Concursul Național de creație artistică „Amândoi în aburul pâinii”, Târgu Mureș, martie 2021)