prof. Gabriel
MUREȘAN-CHIRA,
Școala Gimnazială
Specială, Centru de Resurse și Documentare privind Educația
Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca
Privește mai des în inima ta, coboară-te în adâncul ei.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Existența lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată științific, deoarece ea reprezintă
un postulat al credinței. Dumnezeu, spunea Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei,
se cunoaște deplin în bogăția Lui nesfârșită și cunoaște toate câte le-a făcut și
se fac, așa încât El poate fi contemplat oriunde și oricând. El ni se impune ca
supremul adevăr, ca adevărul prin excelență, ca singurul adevăr; de aceea, de
Dumnezeu nu se poate apropia cineva cu o speculația teoretică, ci cu o inimă
străpunsă de conștiința micimii și păcătoșeniei proprii (Filocalia VII, pag. 53).
Așadar, numai în Dumnezeu, ca parteneri ai Lui, chiar în trup fiind
noi, suntem liberi de toate. În această libertate în Dumnezeu, am primit
anumite daruri, talanți, mai mulți sau mai puțini. Nu contează câți și care. Am
primit spre înmulțire, spre Dumnezeu, lume, semeni dar și spre noi înșine dar
nu prin gelozie, invidie, răutate, libertinaj prost înțeles sau egocentrism.
Întâlnirea cu Dumnezeu te transformă. Prin El lucrează Duhul Sfânt,
capabil să realizeze acel lucru tainic numit „nașterea din nou”, prin care
devenim „râvnitori după cele duhovnicești”, căutând să prisosim în acestea,
spre „zidirea Bisericii”- slujire după darul dat fiecăruia. Dar și har.
„Așa spune Evanghelia: a dat fiecăruia după puterea lui. Unuia dintre
noi i-a dat cinci talanți. Presupunem că acesta e summum-ul de calități pe care
Dumnezeu poate să-l ofere cuiva, la limita noastră omenească. Altuia i-a dat
doi talanți, mai puțin, altuia i-a dat un talant. Dar fiecare a primit ceva. Nu
e nimeni în lumea aceasta care să nu fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricât
ne-am socoti, ne-am umili și am spune noi că n-avem nici un fel de har ori dar
de la Dumnezeu, totuși daruri avem. Iar un talant nu înseamnă un singur dar,
pentru că un talant era o monedă de o valoare foarte mare. Adică fiecare are un
dar destul de mare. Sigur, unii au mai mult, alții au mai puțin.
Ce înseamnă înmulțirea talanților? Pr. Calciu: „Acolo, în parabolă
spune să-i fi neguțătorit, să fi luat dobânda. Aceasta înseamnă a folosi darul
tău pentru treburile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat ție. Fiecare dintre
noi trăiește într-o societate, într-o biserică. Fiecare dintre noi face ceva
pentru biserică, pentru comunitate, pentru aproapele său. Aceste acțiuni pe
care le facem cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ne câștigă nouă dublu.
Dar sunt unii între noi care spun: „Dumnezeu mi-a dat un dar, ce să fac cu el?
Îl țin și îl restitui la Judecată, pentru că atunci ce e al Lui va fi al Lui”.
Aceștia sunt oamenii care trăiesc în neutralitate. În concepția noastră creștină,
răul nu are ființă. Ființă are binele. Acolo unde binele lipsește, se
instalează răul. Nimeni nu poate să spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă
interesează ce face vecinul meu, nu intru în nici un fel de comerț spiritual cu
el, nu-l ajut și nu-i cer niciodată ajutorul. A nu face bine înseamnă a fi
părtaș răului, căci unde lipsește binele, se înstăpânește răul. Dacă nu-ți pasă
că vecinul tău este bolnav, ești rău și faci voia satanei. Dacă nu-ți pasă că
vecinul tău trăiește în sărăcie și poate un mic ajutor din partea ta l-ar
salva, ai făcut voia celui rău. În materie de bine și de rău, de mântuire și de
pierzanie, nu există zonă neutră, zonă gri, pentru că toți suntem făcuți cu
darul lui Dumnezeu și Dumnezeu ne cere să fim lucrători.
Creștinismul este religie activă. Iisus Hristos a fost activ. El a
venit în lume pentru că a vrut să ne mântuiască pe noi toți. Și a făcut tot
ceea ce trebuie: S-a îngrijit de cele spirituale, dar și de cele materiale. A
vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere orbilor, a curățat pe leproși, a înviat
morți, a ridicat din patul durerii pe cel păcătos și pe cel care era paralizat,
a stat de vorbă cu femeile pierdute, a stat de vorbă cu păcătoșii și cu vameșii.
Pe toți i-a chemat la mântuire. Aceasta înseamnă că nu există nici măcar un
singur om în lumea aceasta care să nu aibă nici un talant de la Dumnezeu, prin
care să fie chemat de Dumnezeu la mântuire. Dacă nu se mântuiește, este pentru
ca el nu vrea să se mântuiască.
La slujirea Bisericii și la slujirea lui Dumnezeu fiecare este chemat.
Fiecare a primit un talant și Dumnezeu îți cere să folosești talantul acesta
spre înmulțirea faptelor bune, spre sporirea ta duhovnicească, spre înălțarea
ta, spre mântuire, ca să câștigi iubirea lui Hristos, Care a venit în lume și
S-a răstignit pentru noi. De aceea, se cere tuturor să contribuie la bunul mers
al Bisericii cu fapta, cu cuvântul, cu prezența la rugăciune, cu propovăduirea
cuvântului lui Dumnezeu în afara Bisericii, cu lupta împotriva sectelor care
caută să distrugă adevărata Biserică a lui Hristos, cu iubirea față de ceilalți
și cu harul unității între noi. Să lăsăm deoparte vrajba! Să lăsăm deoparte
ura! Să lăsăm deoparte critica! Fiecare este criticabil și fiecare este
lăudabil, dar noi nu căutăm nici lauda, nici critica. Noi căutăm să-L slujim pe
Hristos într-o unitate deplină pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel,
Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Capul Bisericii este Hristos și noi
suntem mădularele. Dacă un mădular suferă, tot Trupul suferă. Dacă un mădular
se bucură, întreaga Biserică se bucură. Acesta este talantul nostru, aceștia
sunt cei cinci talanți pe care i-am primit de la Mântuitorul și pe care trebuie
să-i înmulțim. Biserica este a dumneavoastră, nu este a preotului, și vă cer să
jertfiți pentru Biserică, să folosiți talantul pe care Dumnezeu vi l-a dat ca
această Biserică să sporească, să crească, să se afirme în fața lumii ca o
Biserică în care Duhul lui Dumnezeu sălășluiește, faptele bune rodesc, credința
se înaltă și noi toți ne mântuim” (cit. în Părintele Gheorghe Calciu: Cuvinte vii. „A sluji lui Hristos
înseamnă suferință”, Editura Bonifaciu, 2009).
Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca explică și mai amplu această
perspectivă: „Împărățiile pământului își au banii lor. Și împărăția lui
Dumnezeu își are talanții ei”. „Omul de neam ales” din pilda talanților e
Iisus. După învierea Sa din morți Iisus „S-a dus într-o țară îndepărtată” –
„suirea la Tatăl”, cum i-a spus Mariei Magdalena la mormânt- ca să pogoare
oamenilor darurile Duhului Sfânt, Duhul Sfânt chiar. Când le-a spus Iisus, după
înviere: „Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe pământ... precum M-a trimis pe
Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi... Mergând învățați toate neamurile,
botezându-le în numele Sfintei Treimi, învățându-le să păzească toate câte v-am
poruncit vouă... Cine va crede și se va boteza se va mântui; cine nu va crede
se va osândi” (Matei 28,19-20; Marcu, 16,16). Cuvintele acestea erau „întărirea
crăiască”, împărțirea talanților, câmpul de negustorie și răspunderile. Acesta
era ceasul când Iisus a împărțit avuția Sa lucrătorilor: cele zece daruri ale
Duhului Sfânt. Cu acești talanți, sau talente ale Duhului Sfânt, cei înzestrați
cu ele au să neguțătorească în lume, câștigând cu ele fii ai împărăției.
De-acum încep răspunderile: ajungi conștient că înzestrarea ta spirituală e de
la Dumnezeu și că spre slujirea Lui între oameni ți s-a dat înzestrarea, sau te
constitui un talentat care crezi că n-ai a da nimănui vreo socoteală, un
iresponsabil?
Convertirea talentelor e un mare talent. Înzestrările lui Dumnezeu nu
ne sunt oferite ca simple ornamente, de care să ne bucurăm numai noi. Talentele
sunt înzestrări cu energie divină, spre scopurile ei anumite, energie pe care
lumea nu o cunoaște: aceasta dă îndrăzneala mucenicilor, răbdarea pustnicilor,
darul cunoștinței, curajul adevărului, nebunia pentru Hristos, interpretarea
vieții în perspectiva Luminii divine. Dar zice pilda că „cetățenii Săi îl urau și
au trimis solie în urma lui, zicând: «Nu vrem ca Acesta să domnească peste
noi!»” Aceștia sunt cei ce nu vor să primească peste ei domnia lui Hristos, ci
domnia lui Antihrist. Dacă Iisus a suflat suflet viu, viață spirituală în Adam,
în temeiul căreia Adam vedea pe Dumnezeu; dacă a suflat Duh Sfânt peste
Apostoli și toți urmașii lor, pentru iertarea păcatelor, spre reînvierea
spirituală a oamenilor, și dacă s-a întărit această reînviere prin „suflarea de
vifor” a Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor, a mai rămas totuși și o suflare a
Duhului Sfânt, pe care Iisus n-a împărtășit-o omului. Pilda talanților, după
unii teologi, vorbește de tăierea vrăjmașilor acelora care n-au vrut să
domnească Iisus peste ei. La Cartea Isaiei Proorocul, unde se înșiră darurile
sau puterile lui Mesia, ultimul e suflarea de moarte, cu care va suflă pe cel fără-de-lege.
(Isaia 11,4). Deci de două ori Duhul Sfânt a suflat spre viață: primului om și
la plinirea vremii, tuturor oamenilor, spre reînvierea lor spirituală; iar a
treia oară va suflă Duhul Sfânt spre moarte spirituală în fața unui singur om,
omul fără-de-legii.
E ceva uimitor în Iisus; și, ca orice uimire, e greu de prins în
cuvinte omenești. Nu se poate ca Iisus să nu fie Dumnezeu adevărat, când în El
erau: începutul și sfârșitul, alfa și omega existenței, într-o continuă și
divină prezență... (Apocalipsă 1,8; 21,6; 22,13). De altfel această prezență a
lui Iisus în toate fragmentele timpului e ceea ce dă talanților valoarea lor de
energii divine” (Prislop, Vineri XXVII, 24. XI.49 Luca 19,12-28) (Arsenie Boca.
Cuvinte vii, Deva, 2006).
În sens restrâns, talanții reprezintă valori cu predilecție. Nu se face
însă referire ce fel de talanți, ci dualitatea talanților ca valoare privită
prin cheia iubirii, a unui dar de la Dumnezeu, cât și un talant al valorii
materiale. Să luăm aminte să nu ne alipim sufletul de lucrurile pământești,
pentru că, grija cea mai mare pentru cele trupești este înșelătoare, deșertăciunea
deșertăciunilor. Grija noastră pentru mântuirea sufletelor noastre trebuie să
fie neîntreruptă, ca și rugăciunea și mulțumirea noastră. Învierea nu este un
loc, ci o trăire.
Bibliografie:
Arhim. Emilianos Simonopetritul. Așteptarea
lui Dumnezeu. Despre boală, suferință și moarte, Editura Sfântul Nectarie,
Arad, 2019.
Avva Efrem Filotheitul. Sfaturi
duhovnicești, Editura Egumenița, Galați, 2012.
Biblia sau Sfânta
Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Cuvântări la ceas de priveghere, Editura Crimca, Suceava, 2021.
Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Tanatologie și nemurire, Editura Crimca, Suceava, 2021.
Sf. Teofan Zăvorâtul. Războiul
nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2013.
