Mișcarea sufletului în lucrarea talantului

 prof. Gabriel MUREȘAN-CHIRA,
Școala Gimnazială Specială, Centru de Resurse și Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca

 

Privește mai des în inima ta, coboară-te în adâncul ei.

Sfântul Ioan de Kronstadt

 

Existența lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată științific, deoarece ea reprezintă un postulat al credinței. Dumnezeu, spunea Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei, se cunoaște deplin în bogăția Lui nesfârșită și cunoaște toate câte le-a făcut și se fac, așa încât El poate fi contemplat oriunde și oricând. El ni se impune ca supremul adevăr, ca adevărul prin excelență, ca singurul adevăr; de aceea, de Dumnezeu nu se poate apropia cineva cu o speculația teoretică, ci cu o inimă străpunsă de conștiința micimii și păcătoșeniei proprii (Filocalia VII, pag. 53).

Așadar, numai în Dumnezeu, ca parteneri ai Lui, chiar în trup fiind noi, suntem liberi de toate. În această libertate în Dumnezeu, am primit anumite daruri, talanți, mai mulți sau mai puțini. Nu contează câți și care. Am primit spre înmulțire, spre Dumnezeu, lume, semeni dar și spre noi înșine dar nu prin gelozie, invidie, răutate, libertinaj prost înțeles sau egocentrism.

Întâlnirea cu Dumnezeu te transformă. Prin El lucrează Duhul Sfânt, capabil să realizeze acel lucru tainic numit „nașterea din nou”, prin care devenim „râvnitori după cele duhovnicești”, căutând să prisosim în acestea, spre „zidirea Bisericii”- slujire după darul dat fiecăruia. Dar și har.

„Așa spune Evanghelia: a dat fiecăruia după puterea lui. Unuia dintre noi i-a dat cinci talanți. Presupunem că acesta e summum-ul de calități pe care Dumnezeu poate să-l ofere cuiva, la limita noastră omenească. Altuia i-a dat doi talanți, mai puțin, altuia i-a dat un talant. Dar fiecare a primit ceva. Nu e nimeni în lumea aceasta care să nu fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricât ne-am socoti, ne-am umili și am spune noi că n-avem nici un fel de har ori dar de la Dumnezeu, totuși daruri avem. Iar un talant nu înseamnă un singur dar, pentru că un talant era o monedă de o valoare foarte mare. Adică fiecare are un dar destul de mare. Sigur, unii au mai mult, alții au mai puțin.

Ce înseamnă înmulțirea talanților? Pr. Calciu: „Acolo, în parabolă spune să-i fi neguțătorit, să fi luat dobânda. Aceasta înseamnă a folosi darul tău pentru treburile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat ție. Fiecare dintre noi trăiește într-o societate, într-o biserică. Fiecare dintre noi face ceva pentru biserică, pentru comunitate, pentru aproapele său. Aceste acțiuni pe care le facem cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ne câștigă nouă dublu. Dar sunt unii între noi care spun: „Dumnezeu mi-a dat un dar, ce să fac cu el? Îl țin și îl restitui la Judecată, pentru că atunci ce e al Lui va fi al Lui”. Aceștia sunt oamenii care trăiesc în neutralitate. În concepția noastră creștină, răul nu are ființă. Ființă are binele. Acolo unde binele lipsește, se instalează răul. Nimeni nu poate să spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă interesează ce face vecinul meu, nu intru în nici un fel de comerț spiritual cu el, nu-l ajut și nu-i cer niciodată ajutorul. A nu face bine înseamnă a fi părtaș răului, căci unde lipsește binele, se înstăpânește răul. Dacă nu-ți pasă că vecinul tău este bolnav, ești rău și faci voia satanei. Dacă nu-ți pasă că vecinul tău trăiește în sărăcie și poate un mic ajutor din partea ta l-ar salva, ai făcut voia celui rău. În materie de bine și de rău, de mântuire și de pierzanie, nu există zonă neutră, zonă gri, pentru că toți suntem făcuți cu darul lui Dumnezeu și Dumnezeu ne cere să fim lucrători.

Creștinismul este religie activă. Iisus Hristos a fost activ. El a venit în lume pentru că a vrut să ne mântuiască pe noi toți. Și a făcut tot ceea ce trebuie: S-a îngrijit de cele spirituale, dar și de cele materiale. A vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere orbilor, a curățat pe leproși, a înviat morți, a ridicat din patul durerii pe cel păcătos și pe cel care era paralizat, a stat de vorbă cu femeile pierdute, a stat de vorbă cu păcătoșii și cu vameșii. Pe toți i-a chemat la mântuire. Aceasta înseamnă că nu există nici măcar un singur om în lumea aceasta care să nu aibă nici un talant de la Dumnezeu, prin care să fie chemat de Dumnezeu la mântuire. Dacă nu se mântuiește, este pentru ca el nu vrea să se mântuiască.

La slujirea Bisericii și la slujirea lui Dumnezeu fiecare este chemat. Fiecare a primit un talant și Dumnezeu îți cere să folosești talantul acesta spre înmulțirea faptelor bune, spre sporirea ta duhovnicească, spre înălțarea ta, spre mântuire, ca să câștigi iubirea lui Hristos, Care a venit în lume și S-a răstignit pentru noi. De aceea, se cere tuturor să contribuie la bunul mers al Bisericii cu fapta, cu cuvântul, cu prezența la rugăciune, cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în afara Bisericii, cu lupta împotriva sectelor care caută să distrugă adevărata Biserică a lui Hristos, cu iubirea față de ceilalți și cu harul unității între noi. Să lăsăm deoparte vrajba! Să lăsăm deoparte ura! Să lăsăm deoparte critica! Fiecare este criticabil și fiecare este lăudabil, dar noi nu căutăm nici lauda, nici critica. Noi căutăm să-L slujim pe Hristos într-o unitate deplină pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Capul Bisericii este Hristos și noi suntem mădularele. Dacă un mădular suferă, tot Trupul suferă. Dacă un mădular se bucură, întreaga Biserică se bucură. Acesta este talantul nostru, aceștia sunt cei cinci talanți pe care i-am primit de la Mântuitorul și pe care trebuie să-i înmulțim. Biserica este a dumneavoastră, nu este a preotului, și vă cer să jertfiți pentru Biserică, să folosiți talantul pe care Dumnezeu vi l-a dat ca această Biserică să sporească, să crească, să se afirme în fața lumii ca o Biserică în care Duhul lui Dumnezeu sălășluiește, faptele bune rodesc, credința se înaltă și noi toți ne mântuim” (cit. în Părintele Gheorghe Calciu: Cuvinte vii. „A sluji lui Hristos înseamnă suferință”, Editura Bonifaciu, 2009).

Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca explică și mai amplu această perspectivă: „Împărățiile pământului își au banii lor. Și împărăția lui Dumnezeu își are talanții ei”. „Omul de neam ales” din pilda talanților e Iisus. După învierea Sa din morți Iisus „S-a dus într-o țară îndepărtată” – „suirea la Tatăl”, cum i-a spus Mariei Magdalena la mormânt- ca să pogoare oamenilor darurile Duhului Sfânt, Duhul Sfânt chiar. Când le-a spus Iisus, după înviere: „Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe pământ... precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi... Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Sfintei Treimi, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă... Cine va crede și se va boteza se va mântui; cine nu va crede se va osândi” (Matei 28,19-20; Marcu, 16,16). Cuvintele acestea erau „întărirea crăiască”, împărțirea talanților, câmpul de negustorie și răspunderile. Acesta era ceasul când Iisus a împărțit avuția Sa lucrătorilor: cele zece daruri ale Duhului Sfânt. Cu acești talanți, sau talente ale Duhului Sfânt, cei înzestrați cu ele au să neguțătorească în lume, câștigând cu ele fii ai împărăției. De-acum încep răspunderile: ajungi conștient că înzestrarea ta spirituală e de la Dumnezeu și că spre slujirea Lui între oameni ți s-a dat înzestrarea, sau te constitui un talentat care crezi că n-ai a da nimănui vreo socoteală, un iresponsabil?

Convertirea talentelor e un mare talent. Înzestrările lui Dumnezeu nu ne sunt oferite ca simple ornamente, de care să ne bucurăm numai noi. Talentele sunt înzestrări cu energie divină, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaște: aceasta dă îndrăzneala mucenicilor, răbdarea pustnicilor, darul cunoștinței, curajul adevărului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vieții în perspectiva Luminii divine. Dar zice pilda că „cetățenii Săi îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: «Nu vrem ca Acesta să domnească peste noi!»” Aceștia sunt cei ce nu vor să primească peste ei domnia lui Hristos, ci domnia lui Antihrist. Dacă Iisus a suflat suflet viu, viață spirituală în Adam, în temeiul căreia Adam vedea pe Dumnezeu; dacă a suflat Duh Sfânt peste Apostoli și toți urmașii lor, pentru iertarea păcatelor, spre reînvierea spirituală a oamenilor, și dacă s-a întărit această reînviere prin „suflarea de vifor” a Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor, a mai rămas totuși și o suflare a Duhului Sfânt, pe care Iisus n-a împărtășit-o omului. Pilda talanților, după unii teologi, vorbește de tăierea vrăjmașilor acelora care n-au vrut să domnească Iisus peste ei. La Cartea Isaiei Proorocul, unde se înșiră darurile sau puterile lui Mesia, ultimul e suflarea de moarte, cu care va suflă pe cel fără-de-lege. (Isaia 11,4). Deci de două ori Duhul Sfânt a suflat spre viață: primului om și la plinirea vremii, tuturor oamenilor, spre reînvierea lor spirituală; iar a treia oară va suflă Duhul Sfânt spre moarte spirituală în fața unui singur om, omul fără-de-legii.

E ceva uimitor în Iisus; și, ca orice uimire, e greu de prins în cuvinte omenești. Nu se poate ca Iisus să nu fie Dumnezeu adevărat, când în El erau: începutul și sfârșitul, alfa și omega existenței, într-o continuă și divină prezență... (Apocalipsă 1,8; 21,6; 22,13). De altfel această prezență a lui Iisus în toate fragmentele timpului e ceea ce dă talanților valoarea lor de energii divine” (Prislop, Vineri XXVII, 24. XI.49 Luca 19,12-28) (Arsenie Boca. Cuvinte vii, Deva, 2006).

În sens restrâns, talanții reprezintă valori cu predilecție. Nu se face însă referire ce fel de talanți, ci dualitatea talanților ca valoare privită prin cheia iubirii, a unui dar de la Dumnezeu, cât și un talant al valorii materiale. Să luăm aminte să nu ne alipim sufletul de lucrurile pământești, pentru că, grija cea mai mare pentru cele trupești este înșelătoare, deșertăciunea deșertăciunilor. Grija noastră pentru mântuirea sufletelor noastre trebuie să fie neîntreruptă, ca și rugăciunea și mulțumirea noastră. Învierea nu este un loc, ci o trăire.

 

Bibliografie:

Arhim. Emilianos Simonopetritul. Așteptarea lui Dumnezeu. Despre boală, suferință și moarte, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2019.

Avva Efrem Filotheitul. Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, Galați, 2012.

Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Cuvântări la ceas de priveghere, Editura Crimca, Suceava, 2021.

Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Tanatologie și nemurire, Editura Crimca, Suceava, 2021.

Sf. Teofan Zăvorâtul. Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2013.