O campioană…

Prof. Teodora SZAKACS-GRIGA

Liceul cu Program Sportiv, Bistrița

Albert Einstein spunea: „Există lucruri despre care știm că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează.”

Butz Anamaria Bianca are 16 ani și este elevă in clasa a IX-a la Liceul cu Program Sportiv Bistrița, secția handbal.

Un zâmbet reflectă la o simplă privire fericirea unei persoane care are oportunitatea de a fi acceptată de către societate…

A ști că în ciuda dizabilității societatea iți oferă o oportunitate, este motorul care te mișcă pentru a putea să-ți împlinești visurile... și care lasă o urmă adâncă și anume „ȘI EU POT!”

Ce simți tu? Ai mai avut situații stânjenitoare? (am întrebat-o într-o zi…) (În ochii ei verzi am citit o urmă de tristețe)

„În clasa a VIII-a colegii îmi reproșau că nu voi reuși la admiterea la Liceul Sportiv”…

Acesta a fost răspunsul Anei, un om diagnosticat cu coxartroză încă din primele zile ale vieții…

Operată pentru prima dată la vârsta de un an,

a doua oară la vârsta de un an si șase luni,

iar a treia oară la vârsta de 11 ani….

Și NU! Acei colegi nu au avut dreptate!!!!!!!

Cine spune că noi nu putem?

Totul se poate atinge când ai voință…

Da, aceasta este Ana, eleva mea, sportiva noastră, a Liceului cu Program Sportiv.

O admir și o respect din tot sufletul pentru ceea ce face!

Este componentă a echipei de junioare I a LPS Bistrița.

Motricitatea ei, voința, perseverența, valoarea umană, sunt calități pe care noi, cei din jurul ei, poate nu le avem…

Imaginile vorbesc de la sine.

Aleargă, sare, cade, se ridică, se antrenează și joacă în competițiile oficiale de junioare I, reprezentând liceul nostru.

Am rămas extrem de surprinsă când am văzut la începutul anului școlar viteza și motricitatea cu care este înzestrat acest copil. Dar aceste calități le-am văzut pur și simplu cu ochii unui profesor, a unui antrenor. Abia mai târziu mi-am dat seama ca Ana șchiopătează în timp ce aleargă…

Vorbind cu ea mi-a spus povestea ei… M-am emoționat…

Mulți copii fără probleme de sănătate evită să facă mișcare din diferite motive; unul fiind (din experiența mea la catedră), INTERESUL 0 pe care îl manifestă când este vorba de sănătatea lor, de educația prin mișcare (indiferent că vorbim de Liceul cu Program Sportiv sau de orele de educație fizică școlară).

Nu mă feresc să spun proverbul: „Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare.” Invocă tot felul de motive de sănătate sau prezintă profesorului la oră o scutire medicală…

Dar Ana nu este la fel ca unii elevi despre care vorbeam mai sus…

Are o viața normală și are o voință de fier care-i permite să treacă peste toate obstacolele.

Recent am participat la Simpozionul elevilor organizat de Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Bistrița-Năsăud / Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Bistrița-Năsăud.

Dârzenia ei mă întărește și pe mine. În ochii ei verzi se citește optimismul.

Bravo, Ana! Ești un exemplu pentru copii, adolescenți și vârstnici!

Te felicit din inimă!!!!!!!!!!!!!!!