„Meloterapia, încotro? Pași către un model românesc” – ediția a III-a a Conferinței Internaționale de Meloterapie, Brașov 2017

Prof. Emanuela AVRAM,

Prof. Eniko CUPȘA,

Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Unirea

Prof. Călin DEAC,

Palatul Copiilor Bistrița

În zilele de 24-25 noiembrie 2017, la Universitatea Transilvania din Brașov, a avut loc Conferința Internațională de Meloterapie, ediția a III-a, cu tema „Meloterapia, încotro? Pași către un model românesc”. Conferința a reunit vorbitori români și străini din medii de cercetare științifică, universități și organizații profesionale, precum: prof. dr. Stela Drăgulin – Univ. Transilvania Brașov, music therapist Alexia Quin și Becca Sayers – Music As Therapy International Marea Britanie, dr. ing. Florin Munteanu – Centrul UNESCO pentru Studii Complexe, prof. dr. fiz. Doru Ursuțiu – Univ. Transilvania Brașov, prof. dr. Liliana Rogozea – Univ. Transilvania Brașov, drd. Fulvia Constantin – Univ. Transilvania Brașov, psiholog Monica Szabo – Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 Oradea, psiholog Monika Caracioni – Centrul social pediatric/ Spitalul Marienhausklinik Germania, psiholog Anișoara Liță, psiholog Adriana Roșu, echipa C.S.E.I. „Lacrima” Bistrița – prof. Eniko Cupșa, Emanuela Avram, Lidia Vlașin, Călin Deac etc.

Acest eveniment a fost o oportunitate de a prezenta idei noi de cercetare, de a purta discuții și de a face schimburi de experiență în terapia muzicală. Principalele subiecte dezbătute au vizat dezvoltarea terapiei prin muzică în România, practici profesioniste și noi tendințe în cercetare. Programul a cuprins două secțiuni: prezentări în plen (Evoluția terapiei prin muzică în România în ultimii 20 de ani – o privire din afară; Meloterapia din perspectiva triadei: Informație, Energie, Materie; Pentru ca în școli să nu sune doar clopoțelul – Despre locul terapiei prin muzică în școlile noastre și în viața cadrelor didactice; Terapia prin muzică, Principii morale și dileme etice; Terapia prin arte – Bucuria muzicii, a dansului și culorilor în viața noastră etc.) și ateliere practice de lucru (Folosirea instrumentelor muzicale în funcție de clienți și caracteristicile acestora; Atelier de voce; Atelier Muzikit; Atelier – Sunet, mișcare, culoare; Melotarapia – punte de lucru între normalitate și patologie; Terapie muzicală integrativă – tehnici aplicative; Integrarea emoțiilor în cadrul grupului de intervizare a meloterapeuților etc.).

O echipă de profesori de la Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Bistrița a prezentat metoda de implementare a Meloterapiei în cadrul activităților de recuperare-compensare a elevilor cu cerințe educative speciale din școala „Lacrima”. Încă din anul școlar 2012 - 2013, la Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Bistrița, s-a născut, ca și curriculum la decizia școlii, o alternativă terapeutică și educațională inovativă pentru elevii școlii: „Atelierul – Sunet, mișcare, culoare”. Acesta presupune stimularea prin arte combinate (muzică, mișcare și joc, teatru, pictură, modelaj, colaj) a elevilor cu deficiențe grave, profunde și asociate din cadrul școlii, pentru o exprimare liberă, spontană și autentică, pentru autocunoaștere și dezvoltare personală, pentru îmbunătățirea abilităților de viață independentă și în mod implicit a gradului de integrare socială. Activitățile creative au un rol benefic în dezvoltarea și recuperarea copilului cu cerințe CES, ajutându-l să exprime și ceea ce nu poate exprima verbal, ci doar prin intermediul formelor, culorilor, instrumentelor muzicale, personajelor sau obiectelor realizate și să pună ordine în gândire și comportament.

Meloterapia, parte integrantă din acest program curricular propriu, a reușit să închege și să consolideze o echipă de lucru și să stârnească curiozități și altora. Atelierul pe care cei de la „Lacrima” l-au propus în cadrul Conferinței internaționale „Meloterapia încotro? Pași către un model românesc” a dorit să prezinte celor interesați activitatea de Meloterapie din cadrul școlii „Lacrima”. De asemenea, cadrele didactice au prezentat și o sesiune de meloterapie în care jocurile muzicale s-au împletit cu mișcarea. Prezentarea a avut un real succes, fiind un model de inspirație și bune practice pentru cei prezenți la workshop.

Utilizarea artelor combinate în stimularea copiilor cu CES, beneficiari ai programului educațional desfășurat la nivelul școlii „Lacrima”, a dus la obținerea de rezultate care prin metodele clasice ar fi necesitat mult mai multe resurse și timp, lăsându-și vizibil amprenta în toate ariile de dezvoltare și în special în aria dezvoltării emoționale, a imaginii de sine, a capacității de inter-relaționare cu ceilalți.

Henry James, Ambasadorii

Psiholog Suzana DEAC

Ambasadorii, în viziunea autorului, sunt niște americani, reprezentanți ai unei cauze nobile, care trec oceanul, având menirea de a salva un tânăr din brațele unei vieți pariziene, ispititoare și tumultuoase. Protagonistul calm, rațional și echilibrat nici nu știe la ce îndatorire se înhamă, atunci, când vrea să-l convingă pe acest tânăr să se întoarcă în țara sa natală, furnizând ca argument primordial, nevoia firmei familiei sale în ce privește un profesionist în marketing.

Romanul te cucerește prin relatarea unor metamorfoze prin care trece protagonistul sosit cu anumite îndatoriri, de care nu face niciun moment abstracție, dar la rugămintea plină de respect a tânărului, pe care îl găsește foarte schimbat în favoarea lui, începe să facă cunoștință cu anturajul lui, mai precis spus, cu femeia care reușise să genereze atâtea schimbări în concepția, atitudinea și comportamentul lui, până atunci superficial, debusolat și fără multe scrupule. Șocul revederii al acestui tânăr atât de schimbat, îl obligă pe ambasadorul principal să cunoască de aproape anturajul lui plin de influențe binefăcătoare. În persoana femeii iubite de acest tânăr, cunoaște o doamnă căsătorită dar care trăiește separat de soț, datorită unor neînțelegeri. Ambasadorul american are ocazia să cunoască în această persoană o ființă atractivă, uimitoare, inteligentă și deosebit de fermecătoare, care trăiește împreună cu fiică sa, educată și ea în mod exemplar.

Metamorfoza protagonistului ambasador se produce pe mai multe planuri simultan pe parcursul șederii lui la Paris. El, care venise cu însărcinarea de a-l convinge pe tânăr să se întoarcă în America, încet-încet își schimbă părerea militând până la urmă pentru rămânerea tânărului la Paris, lângă oamenii valoroși și frumoși care îl înconjoară cu multă căldură și dragoste. Căutând și identificând argumente și contraargumente în favoarea scopului primordial, rămâne captiv el însuși, ambasadorul, al frumuseții gesturilor, sentimentelor necondiționate de prietenie și chiar și de iubire, al inteligenței umane și al sclipirilor empatice și imaginative.

Nu se metamorfozează doar atitudinea lui față de tânăr dar și sentimentele față de universul lui propriu. Conștientizează pas cu pas rolul lui capital, devine un ambasador care promovează rămânerea și nu plecarea din Paris, având o deschidere necesară pentru evaluarea valorilor prezente în viața tânărului. Dar și din viața lui personală, ca adult matur de cincizeci și cinci de ani. Analizează, disecă, mărunțește, fragmentează, intuiește și din nou analizează ca să concluzioneze, că, deși ar avea toate motivele plauzibile de partea sa de a deveni un om împlinit și fericit, rămânând în această țară, nu poate fi decât corect, iar corectitudinea îi cere sacrificiul de a se întoarce în țara sa cu menirea împlinită, privind soarta tânărului... și dacă într-un sens invers.

Un om uriaș care nu-și permite convertirea obiectivului inițial într-unul de interes personal și dacă e vorba despre fericirea lui ca om.

Cartea e valoroasă sub aspectul psihologiei relațiilor și al percepției acestor relații.

„Copilul meu – prioritatea mea” – viziune și obiective

Prof. învățământ primar, Daniela SALANȚĂ

Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița

Mulți părinți privesc creșterea copiilor ca fiind experiența de viață cu cele mai multe bucurii, dar și cu mari frustrări, în special când copiii ajung la dificila vârstă a adolescenței. Acest amestec de bucurie și frustrare în creșterea copiilor este direct influențat, pe de o parte, de calitatea relației pe care o avem cu copiii noștri, și pe de altă parte de calitatea relației dintre părinți.

Cum putem face față provocărilor mari pe care le avem ca și părinți și ce ar trebui să știm pentru a răspunde într-un mod potrivit și benefic, în fiecare context parental în care ne găsim?

Prin intermediul lectoratelor, workshop-urilor și întâlnirilor personale fiecare cadru didactic pune la dispoziție un cadru prin care părinți cu personalități diferite, cu stiluri diferite de creștere a copiilor și cu situații diferite de viață sunt mai bine pregătiți și găsesc răspunsuri, speranță și ajutor.

Părinții vor avea ocazia:

- Să exploreze domeniile cu potențial de creștere în privința educării copiilor;

- Să întărească comunicarea dintre ei și copiii lor;

- Să identifice elementele de stres și să învețe cum să administreze stresul în procesul de creștere și educare a copiilor;

- Să discute despre stilul lor parental și despre modul în care tata și mama pot forma o echipă foarte bună;

- Să identifice și să rezolve problemele parentale care apar.

Avem convingerea că, pe lângă toate aceste beneficii, încrederea și satisfacția părinților vor crește dincolo de așteptările lor.

Am organizat la clasă întâlniri cu părinții. Am invitat persoane specializate în consilierea familiilor. Am inițiat un program de educare în scopul îmbunătățirii relațiilor părinți-copii.

În cadrul acestui program, Family Life organizează activități prin care vine în sprijinul părinților. Family Life este un departament al Fundației România Pro-Culture, care își propune să vină în sprijinul familiilor din România, ajutând la consolidarea căsniciilor și oferind un cadru de învățare și aplicare a principiilor sănătoase în viața de familie.

Programele abordează subiecte practice cum ar fi creșterea copiilor, administrarea finanțelor în căsnicie etc.

Principiile prezentate în cadrul programelor dezvoltate de Family Life au la bază etica creștină, deoarece această perspectivă asupra familiei ajută la crearea unui climat de acceptare și respect între soți, oferind în același timp, o bază pentru creșterea unor copii care vor îmbrățișa valori sănătoase pentru viețile lor.

I. Lectoratul pentru părinți – „PUTEREA DE A FI POZITIV”

Atitudinile și mesajele transmise zilnic de către părinți au o influență mai mare asupra identității copiilor decât toate celelalte evenimente. Aceste experiențe aparent nesemnificative, dar repetate, reprezintă primele „culori” folosite la „pictarea portretului” copiilor noștri. Fiecare copil se naște cu un anumit tip de personalitate, într-o anumită cultură, și într-o anumită familie, iar lucrul acesta influențează viața, convingerile, comportamentul. De asemenea, modul în care părinții își înțeleg rolul este influențat de mediul în care au crescut și s-au format. Foarte mulți părinți sunt preocupați de pregătirea academică a copiilor lor, lăsând pe locul doi dezvoltarea caracterului. Cu toate acestea, copiii au nevoie să fie învățați cum să facă alegeri înțelepte în viață, respingând acele lucruri care nu îi ajută în dezvoltarea lor ca persoane mature, responsabile. Părinții au păreri și standarde diferite în ceea ce privește disciplinarea și recompensarea copiilor lor. Disciplina și recompensele sunt cele mai importante resurse pe care le pot folosi în formarea caracterului copiilor lor.

Puterea de a fi pozitiv se regăsește în puterea Cuvântului lor. „Din plinătatea inimii vorbește gura”. De aceea, alegerea cuvintelor potrivite începe în inima noastră. Aceasta înseamnă că ceea ce spunem arată, de obicei, ceea ce simțim în realitate față de alții. Dacă inima noastră este plină de iubire și de compasiune, vorbirea noastră va fi pozitivă și ziditoare. Alegerea cuvintelor potrivite presupune efort intelectual și judecată sănătoasă. Chiar și înțeleptul rege Solomon „a meditat și a cercetat atent” ca „să găsească cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului”. „Moartea și viața stau în puterea limbii”. Chiar și atunci când cineva spune ceva ce ne supără, faptul de a răspunde cu blândețe poate avea rezultate pozitive. O soră bine intenționată i-a spus mamei: „Ce păcat că n-ai reușit să-l educi așa cum trebuie!”. Mama s-a gândit un moment și a răspuns: „E adevărat că lucrurile nu merg prea bine acum, dar eu continui să-l educ. Acest răspuns blând a contribuit la păstrarea relațiilor armonioase între cele două surori și l-a încurajat pe fiul surorii, care a auzit conversația. El a înțeles că mama lui nu-și pierduse speranța cu privire la el. Acest lucru l-a încurajat să pună capăt tovărășiilor rele.

Capacitatea de a ne exprima gândurile și sentimentele în cuvinte este, într-adevăr, un dar minunat. Să găsim momentul potrivit pentru a vorbi, străduindu-ne să alegem cuvinte potrivite și făcând eforturi pentru ca vorbirea noastră să fie mereu plăcută. Astfel, ne vom folosi puterea limbii pentru a le aduce vindecare celor care ne ascultă și pentru a folosi creativ și pozitiv prețiosul dar al vorbirii.

Orientări metodice pentru începători în studierea limbilor moderne

Prof. Lorelai IVIȘUC,

Școala Gimnazială Tiha Bârgălui

Principiile care stau la baza orientărilor metodice decurg din faptul că limba este un instrument de comunicare orală, procesul comunicării se sprijină pe deprinderi de înțelegere și exprimare. Fără a neglija aspectele exprimării scrise, procesul predării acordă prioritate limbii orale, cu accent pe convertirea cunoștințelor în automatisme.

Organizarea unui sistem de exerciții orale care sa favorizeze formarea deprinderilor de exprimare, acest principiu derivă din constatarea că obiectivul esențial în studiul unei limbi străine este formarea deprinderilor de înțelegere și de exprimare orală. Adevărata realitate a limbii o constituie aspectul ei oral. Prioritatea limbii orale în predare satisface în același timp ș principiul fundamental al accesibilității prin prezentarea gradată a dificultăților. Un enunț scris are mai multe dificultăți decât un enunț oral.

Principiul priorității predării limbii orale se concretizează într-o etapă introductivă orală prelungită, în care elevii învață să audă și să pronunțe limba pe care o studiază, fără ca vreun suport scris să altereze acest proces. Acest principiu acționează în continuare și în etapa de trecere la limba scrisă, prin necesitatea de a crea la elevi deprinderea unei legături spontane între sunet și sens pentru a înțelege, și de la sens la sunet, pentru a vorbi.

În formarea deprinderii de înțelegere a enunțurilor într-o limbă străină, a apărut necesitatea unor materiale intuitive (ilustrații, planșe, desene) care fac legătura dintre învelișul sonor al enunțurilor și semnificația lor, fără intermediul limbii materne.

Procesul comunicării nu se sprijină pe cunoștințe despre limbă, ci pe deprinderi. Eforturile profesorului trebuie să se îndrepte nu spre analiza gramaticală a raporturilor dintre cuvinte, ci spre formarea unor reflexe spontane, care să le permită să înțeleagă limba și să se exprime.

Practicarea limbii în cadrul orelor introductive orale, cât și prioritatea predării orale a materialului de limbă în celelalte etape formează deprinderi auditive și articulatorii suficient de consolidate pentru a se putea trece la limba scrisă. Elevul care știe să pronunțe serii întregi de enunțuri, a învățat să distingă și să articuleze sunetele limbii moderne va învăța mai ușor să citească și să scrie. El va fi mai puțin tentat să acorde literelor pe care le vede altă valoare decât aceea pe care și-a asimilat-o în cadrul exercițiilor orale.

Principalul obiectiv al învățământului limbilor străine este însușirea limbii orale ca instrument de comunicare, în primii ani de studiu elevii vor fi puși în contact cu limba folosită în conversația zilnică de un nativ, de aceea și prezentarea materialului de limbă în lecții este dialogul, ca formă de bază a comunicării. Pentru stimularea elevilor și crearea unor momente de relaxare în timpul studiului, profesorul va folosi cântece și poezii ușoare, al căror lexic și structuri nu au un caracter activ.

Una din condițiile de bază în studiul eficient al unei limbi străine este motivația interesul elevilor pentru învățătură, dorința de a ști, la elevii începători acest interes se manifestă încă de la prima oră de curs, nu rareori primele lecții de limbi străine sunt așteptate cu nerăbdare, obligația profesorului este de a întreține și cultiva această motivație, pentru a stimula interesul la elevi.

Bibliografie:

Ilinca Anton – Metodica predării limbii străine, Aurel Vlaicu University Press, 1998, Arad

Dimensiunile actului educativ și complexitatea vieții sociale

Prof. Lorelai IVIȘUC,

Școala Gimnazială Tiha Bârgălui

Educația este o acțiune socială, structura și funcțiile ei poartă amprenta socialului care le determină și la a cărui dezvoltare contribuie. Este firesc ca în raport cu profundele mutații pe care omenirea le înregistrează în etapa actuală și cu amploarea pe care revoluția tehnico-științifică o înregistrează, pedagogia să supună unei analize interdisciplinare actul educativ, pentru a surprinde în ce măsură complexitatea vieții sociale contemporane și ritmul ei dinamic de dezvoltare afectează dimensiunile acțiunii educative, finalitățile ei și funcțiile instituțiilor de învățământ.

Educația a devenit în lumea contemporană, una din principalele tipuri de acțiune umană. Formarea unei generații interesează toate structurile sociale, politice, economice, culturale. Acțiunea educativă a dobândit, datorită complexității lumii contemporane, configurații și aspecte dinamice de organizare și execuție, care afectează structura întregii acțiuni educative-precum și valoarea educațională, amploarea sistemului educativ al societății, eficiența socială a educației, perspectiva în actul educativ.

Noțiunea de dimensiune a educației într-un dublu sens: etalon cantitativ al unor fenomene educative, aici intrând noțiunile de demografie școlară; populația școlară, nivel de instruire, frecvență școlară, rată de școlarizare. În sistemul de categorii cu care pedagogia operează cele referitoare la funcționalitatea instituțiilor educative, valoarea situațiilor educative și a relațiilor factorilor educativi. Este un fapt binecunoscut că școala modernă își adaptează structurile și funcțiile la solicitările lumii contemporane. Civilizația epocii noastre a devenit unul din mecanismele care modelează acțiunea educativă, determinându-i caracterul pluridimensional sub aspect temporal-prin educația permanentă-praxiologic si instituțional, prin celelalte tipuri de educație.

Una din dimensiunile acțiunii educative, profund afectate de civilizația contemporană și de abundența de mijloace de informare este cea temporală. Educația a dobândit un caracter permanent, în sensul continuității și integralității ei de-a lungul existenței umane. Sub raport funcțional, școala ca instituție și învățământul ca sistem social au dobândit funcții noi pe lângă cele cultural-educative.

Educația în toată complexitatea ei – intelectuală, morală, estetică – este implicată în activități de producere de valori materiale pe care o desfășoară elevii. Viața școlii a dobândit un caracter pluridimensional, iar școala ca instituție socială a devenit o unitate de esență formativă în diversitatea formelor concrete existente în societate.

Educația, mai mult decât oricare alt domeniu, reclamă reflectare pe termen lung datorită finalităților sale. Perspectiva zilei de mâine în actul educativ implică stimularea în lumea educatorilor a unor valori pedagogice necesare pentru „mâine”, spiritul de căutare experimentală, invenția, disponibilitatea la nou, capacitatea de restructurare a tehnicilor de predare, setea de cunoaștere.

Mutațiile lumii contemporane, reevaluările și restructurările care se fac în conținutul acțiunii educative au un caracter inovator prin propagarea noului. Rolul cel mai important în procesul de dezvoltare socio-economică și culturală, îi revine învățământului, ca unul din vectorii esențiali ai dezvoltării sociale. Educația trebuie să fie o prioritate națională, acest lucru înseamnă recunoașterea faptului că asigurarea progresului social depinde de acumulările educative, concretizate în calități intelectuale care trebuie bine consolidate.

Bibliografie:

B. Schwartz – Educația mâine, E. D. P, 1988;

D. Todoran – Individualitate și educație E. D. P. 1998;

N. Radu – Educația și rolul ei, E. D. P. 1990.