Orientări metodice pentru începători în studierea limbilor moderne

Prof. Lorelai IVIȘUC,

Școala Gimnazială Tiha Bârgălui

Principiile care stau la baza orientărilor metodice decurg din faptul că limba este un instrument de comunicare orală, procesul comunicării se sprijină pe deprinderi de înțelegere și exprimare. Fără a neglija aspectele exprimării scrise, procesul predării acordă prioritate limbii orale, cu accent pe convertirea cunoștințelor în automatisme.

Organizarea unui sistem de exerciții orale care sa favorizeze formarea deprinderilor de exprimare, acest principiu derivă din constatarea că obiectivul esențial în studiul unei limbi străine este formarea deprinderilor de înțelegere și de exprimare orală. Adevărata realitate a limbii o constituie aspectul ei oral. Prioritatea limbii orale în predare satisface în același timp ș principiul fundamental al accesibilității prin prezentarea gradată a dificultăților. Un enunț scris are mai multe dificultăți decât un enunț oral.

Principiul priorității predării limbii orale se concretizează într-o etapă introductivă orală prelungită, în care elevii învață să audă și să pronunțe limba pe care o studiază, fără ca vreun suport scris să altereze acest proces. Acest principiu acționează în continuare și în etapa de trecere la limba scrisă, prin necesitatea de a crea la elevi deprinderea unei legături spontane între sunet și sens pentru a înțelege, și de la sens la sunet, pentru a vorbi.

În formarea deprinderii de înțelegere a enunțurilor într-o limbă străină, a apărut necesitatea unor materiale intuitive (ilustrații, planșe, desene) care fac legătura dintre învelișul sonor al enunțurilor și semnificația lor, fără intermediul limbii materne.

Procesul comunicării nu se sprijină pe cunoștințe despre limbă, ci pe deprinderi. Eforturile profesorului trebuie să se îndrepte nu spre analiza gramaticală a raporturilor dintre cuvinte, ci spre formarea unor reflexe spontane, care să le permită să înțeleagă limba și să se exprime.

Practicarea limbii în cadrul orelor introductive orale, cât și prioritatea predării orale a materialului de limbă în celelalte etape formează deprinderi auditive și articulatorii suficient de consolidate pentru a se putea trece la limba scrisă. Elevul care știe să pronunțe serii întregi de enunțuri, a învățat să distingă și să articuleze sunetele limbii moderne va învăța mai ușor să citească și să scrie. El va fi mai puțin tentat să acorde literelor pe care le vede altă valoare decât aceea pe care și-a asimilat-o în cadrul exercițiilor orale.

Principalul obiectiv al învățământului limbilor străine este însușirea limbii orale ca instrument de comunicare, în primii ani de studiu elevii vor fi puși în contact cu limba folosită în conversația zilnică de un nativ, de aceea și prezentarea materialului de limbă în lecții este dialogul, ca formă de bază a comunicării. Pentru stimularea elevilor și crearea unor momente de relaxare în timpul studiului, profesorul va folosi cântece și poezii ușoare, al căror lexic și structuri nu au un caracter activ.

Una din condițiile de bază în studiul eficient al unei limbi străine este motivația interesul elevilor pentru învățătură, dorința de a ști, la elevii începători acest interes se manifestă încă de la prima oră de curs, nu rareori primele lecții de limbi străine sunt așteptate cu nerăbdare, obligația profesorului este de a întreține și cultiva această motivație, pentru a stimula interesul la elevi.

Bibliografie:

Ilinca Anton – Metodica predării limbii străine, Aurel Vlaicu University Press, 1998, Arad