Henry James, Ambasadorii

Psiholog Suzana DEAC

Ambasadorii, în viziunea autorului, sunt niște americani, reprezentanți ai unei cauze nobile, care trec oceanul, având menirea de a salva un tânăr din brațele unei vieți pariziene, ispititoare și tumultuoase. Protagonistul calm, rațional și echilibrat nici nu știe la ce îndatorire se înhamă, atunci, când vrea să-l convingă pe acest tânăr să se întoarcă în țara sa natală, furnizând ca argument primordial, nevoia firmei familiei sale în ce privește un profesionist în marketing.

Romanul te cucerește prin relatarea unor metamorfoze prin care trece protagonistul sosit cu anumite îndatoriri, de care nu face niciun moment abstracție, dar la rugămintea plină de respect a tânărului, pe care îl găsește foarte schimbat în favoarea lui, începe să facă cunoștință cu anturajul lui, mai precis spus, cu femeia care reușise să genereze atâtea schimbări în concepția, atitudinea și comportamentul lui, până atunci superficial, debusolat și fără multe scrupule. Șocul revederii al acestui tânăr atât de schimbat, îl obligă pe ambasadorul principal să cunoască de aproape anturajul lui plin de influențe binefăcătoare. În persoana femeii iubite de acest tânăr, cunoaște o doamnă căsătorită dar care trăiește separat de soț, datorită unor neînțelegeri. Ambasadorul american are ocazia să cunoască în această persoană o ființă atractivă, uimitoare, inteligentă și deosebit de fermecătoare, care trăiește împreună cu fiică sa, educată și ea în mod exemplar.

Metamorfoza protagonistului ambasador se produce pe mai multe planuri simultan pe parcursul șederii lui la Paris. El, care venise cu însărcinarea de a-l convinge pe tânăr să se întoarcă în America, încet-încet își schimbă părerea militând până la urmă pentru rămânerea tânărului la Paris, lângă oamenii valoroși și frumoși care îl înconjoară cu multă căldură și dragoste. Căutând și identificând argumente și contraargumente în favoarea scopului primordial, rămâne captiv el însuși, ambasadorul, al frumuseții gesturilor, sentimentelor necondiționate de prietenie și chiar și de iubire, al inteligenței umane și al sclipirilor empatice și imaginative.

Nu se metamorfozează doar atitudinea lui față de tânăr dar și sentimentele față de universul lui propriu. Conștientizează pas cu pas rolul lui capital, devine un ambasador care promovează rămânerea și nu plecarea din Paris, având o deschidere necesară pentru evaluarea valorilor prezente în viața tânărului. Dar și din viața lui personală, ca adult matur de cincizeci și cinci de ani. Analizează, disecă, mărunțește, fragmentează, intuiește și din nou analizează ca să concluzioneze, că, deși ar avea toate motivele plauzibile de partea sa de a deveni un om împlinit și fericit, rămânând în această țară, nu poate fi decât corect, iar corectitudinea îi cere sacrificiul de a se întoarce în țara sa cu menirea împlinită, privind soarta tânărului... și dacă într-un sens invers.

Un om uriaș care nu-și permite convertirea obiectivului inițial într-unul de interes personal și dacă e vorba despre fericirea lui ca om.

Cartea e valoroasă sub aspectul psihologiei relațiilor și al percepției acestor relații.