Mici Blandiene Bistrițene premiate la Saloanele Liviu Rebreanu 2020

 prof. Ioan Sabin MUREȘAN,
Palatul Copiilor Bistrița

 

Saloanelor Liviu Rebreanu, Concurs Național de Proză, 2020, organizat de Casa de Cultură a Sindicatelor, prin manager Alexandru Câțcăuan, în colaborare cu alte instituții culturale și educative județene, s-a desfășurat parțial online. Volumele, manuscrisele, semnate cu moto, s-au trimis pe emailul organizatorilor, pe CD-uri sau prin poștă.

De ziua romancierului Liviu Rebreanu, în 27 noiembrie a.c., s-a derulat și festivitatea de premiere, pe platforma de comunicare Zoom, manifestare la care au participat unii laureați ai concursului, alături de juriul format din: Aurel Maria Baros – președinte, scriitorii Valeriu Stancu, Olimpiu Nușfelean, Virgil Rațiu, Alexandru Uiuiu, Menuț Maximinian – membri, și Alexandru Câțcăuan – secretar.

S-au oferit premii, pe diverse secțiuni, unor tineri la început de drum literar, unor prozatori debutanți, dar și unor scriitori consacrați. Marele Premiu al Saloanelor Liviu Rebreanu a fost acordat scriitorului Cassian Maria Spiridon din Iași, pentru cei 25 ani în fruntea revistei „Convorbiri literare”, în calitate de redactor șef, și pentru volumul „Convorbiri literare, Povestea unei reviste” (50 de ani), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2019.

Oana Moldovan

Am fost încântat să remarcat printre laureați și trei liceene de la Palatul Copiilor Bistrița, înscrise la cercul de creație literară Micii Blandieni, în grupa de performanță: Oana Moldovan, Alexandra Mânzat și Elena Ciotmonda. Ele studiază la colegiile bistrițene „Andrei Mureșanu” (Oana și Elena) și „Liviu Rebreanu” (Alexandra).

Alexandra Mânzat

Astfel, Oana Moldovan, clasa a X-a, a primit Mențiune, Alexandra Mânzat, clasa a XII-a, Premiul III, iar Elena Ciotmonda a fost laureată cu Premiul I, fiindu-i desemnat și Premiul Revistei „Mișcarea literară”, premiul constând în publicarea prozei câștigătoare în revista menționată. Alexandra Mânzat a publicat deja critică literară în revista bistrițeană (o puteți citi în nr. 4/2019 al „Mișcării literare”). Oana Moldovan – urmează. E o mare realizare pentru aceste adolescente să fie încă de pe băncile liceului în formule de dialog profesioniste.

Elena Ciotmonda

Un fapt mulțumitor e că, la secțiunea manuscrise adulți, la Saloanele Liviu Rebreanu, 2020, am regăsit o altă fostă elevă a Palatului nostru: Oana Alexandra Vrînceanu, actuală membră a Cenaclului Studențesc Vox Napocensis, Cluj-Napoca. Ea a obținut locul I la proză la secțiune amintită și, de asemenea, Premiul Revistei „Luceafărul de dimineață”. Oana Vrînceanu a publicat recent proză în nr. 3/2020 al revistei bistrițene „Mișcarea literară” http://www.miscarealiterara.ro. Lectură plăcută!

Oana Alexandra Vrînceanu

Apreciem performanțele literare, disponibilitatea inimosului manager cultural Alexandru Câțcăuan și a scriitorilor implicați, care au găsit formule de comunicare eficiente, pliate pe nevoile acestui timp digital, astfel că și a XXXVIII-a ediție a Saloanelor Liviu Rebreanu s-a desfășurat cu succes.

Dedicații pentru Habarnam și ai săi

 prof. Ionela-Silvia NUȘFELEAN
Palatul Copiilor Bistrița

 

Săptămâna aceasta, în 23 noiembrie, am mai avut un eveniment literar, ziua de naștere a scriitor rus – Nikolai Nosov, tatăl lui Habarnam. Da, da, Habarnam, personajul „pe roți”, care ne amuză, dar ne și pune pe gânduri pe toți. Să nu-mi spuneți că habar nu aveți de Habarnam? Cred că nu e copil, cât de cât citit, care să nu fi trăit ceva din „Aventurile lui Habarnam”, fie în Orașul Florilor, fie în Orașul Soarelui sau chiar pe Lună. Ce ne împiedică să visăm? Și totuși, dacă vreți să vă (mai) dumiriți, și nu aveți la îndemână o carte cu el, intrați pe https://habarnam.ro/aventurile+lui+habarnam și… re/ citiți!

Acuarelă, Habarnam și Șurubel

El ne învață cât de greu e să faci 3 fapte bune consecutive pentru a dobândi o baghetă magică, când toți îți pun bețe-n roate. Câți dintre noi nu suntem provocați, tentați de te miri ce visuri? Și, hop! De ce nu? Putem îndrăzni. Sub masca unei înfrângeri, Habarnam vorbește despre șarm și probleme de integrare, iluzii și buf-uri pe pământul plat! Dar și despre drumuri de inițiere, despre schimbat. Despre multe speranțe legănate-n hamac.

Cea mai mică prichinduță, asistenta doctorului Pilulă

Mai ales din preajma zilei scriitorului Nikolai Nosov până departe, autorul rus face cinste cu un zbor cu Balonul poveștilor lui. Carte cu carte! Haideți cu toții în Balon cu Habarnam și alți prichindei și prichinduțe! Știe-Tot ne va ține prelegeri educative. Lunetă va fi mai aproape de Soare. Unii o să mai tragă câte o sfoară, alții o s-o mai dea în bară! Dar, e sărbătoare! Nu-i așa că avem nevoie cu toții și de un pic umor! Putem râde și pe sub mustață sau chiar mai serios. Nikolai Nosov nu ne oprește, ne dă voie voios. Bucuria la toți ne priește. Astfel, haide, ia și citește!

Cum a devenit Habarnam poet

De defecțiuni să nu se teamă nimeni! Șurubel și Piuliță sunt cu trusa de scule după ei. Doctorul Pilulă – cu trusa medical-literară. Poetul Floricică, dintr-o perspectivă înaltă, va putea dedica poezii topitoare fiecărei admiratoare: Ochilor-albaștri și nu numai. Chiar, sau mai ales, și celei care face pe trista, fluturând de pe pământ un semn cu batista. Și alte vedete de prichindei instruiți te vor inspira. Deci, re/citește, nu mai sta!

Cum se tratează bolile prichindeilor

Chiar dacă Marele poet Floricică face cocoloașe din toate strofele lui Habarnam, eu mă încăpățânez să-l iau la creație pe prichindelul copilăriilor ghidușe, cu toate bazaconiile lui lirice, cu tot cu „floricele”, sunt acceptate și ele. Îl încadrăm la expresioniști, la dadaiști și gata. Îi mai trebuie un pic de consecvență, câteva lecturi suplimentare și îl lansăm. Dați-i un punct de sprijin, creați câteva versuri pentru orice prichindel și – cine știe? – se va îmbia mai serios și el să scrie. Încercăm? Ce ziceți? Deci, compuneți, dacă vă este pe plac, o strofă cât de mică dedicată unui personaj creat de scriitorul rus menționat. Cu rimă sau fără rimă?! Ori, ori, fie, fie… Lansați în zbor dedicații speciale, strofe jucăușe pentru orice prichindel nosovian. Cine începe? Habar n-am! Cineva e cu mâna pe sus. Cine? Cine? Tam-nesam: „Eu, Habarnam!”.

Gogoașă și ai lui, deasupra norilor

Prichindeii din Orașul Florilor

PS Materialul de mai sus e ilustrat cu secvențe din „Aventurile lui Habarnam”, jucate pe o scenă bistrițeană, într-un an, de mici actori visători de la Palatul Copiilor.

http://www.rasunetul.ro/habarnam-din-orasul-florilor-pe-strada-bistriteana-florilor

Liceenele Iulia Rebrean, Nicola Timar și Elena Ruxandra Câmpan premiate la Festivalul Național de Poezie George Coșbuc

Ioana Nectaria BĂLAN, clasa a VII-a,
Jurnalism, Palatul Copiilor Bistrița

 

În ciuda dificultăților, Premierea celei de-a XXXVI-a ediție a Colocviilor George Coșbuc, organizată de Casa de Cultură a Sindicatelor Bistrița, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Centrul Județean pentru Cultură BN, Revista Mișcarea literară, Palatul Copiilor Bistrița, Cenaclul George Coșbuc, a avut loc și anul acesta, la mijlocul lunii octombrie, la Bistroul Viena Caffe, de pe pietonalul Liviu Rebreanu, respectându-se toate restricțiile impuse.

Diplomele, însoțite de noi posibilități, au fost înmânate de scriitorul Valeriu Stancu, președintele juriului format din Olimpiu Nușfelean, Virgil Rațiu, Menuț Maximinean și Alexandru Câțcăuan. Pe lângă festivitatea de premiere, s-a susținut și Colocviul „George Coșbuc – azi”, moderat de Valeriu Stancu și Olimpiu Nușfelean. Gazda evenimentului a fost directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, domnul Alexandru Câțcăuan.

Alexandru Câțcăuan, Valeriu Stancu, Ioan  Pintea, Mariana Stancu

Menuț Maximinian, Gheorghe Vidican, Olimpiu  Nușfelean

Lista cu premianții concursului a fost publicată în ziarul Răsunetul, http://www.rasunetul.ro/festivalul-national-de-poezie-george-cosbuc-si-desemnat-laureatii-marele-premiu-andrei-moldovan . Marele premiu a fost oferit de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud, prin directorul Ioan Pintea, criticului literar Andrei Moldovan, persoană pentru care înălțăm, în aceste zile, cu recunoștință, gânduri bune în drumul său spre cer. Premiul a fost înmânat unuia dintre fiii domnului Andrei Moldovan, prezent la eveniment.

Fiul lui Andrei Moldovan

La secțiunea Manuscrise elevi, manuscrise semnate inițial cu moto-uri, printre premianți, s-au numărat și trei eleve din județul nostru. Iulia Rebrean, clasa a X-a, Palatul Copiilor Bistrița, a primit Premiul Revistei Poezia, premiul constând în publicarea unui grupaj de versuri în revista ieșeană Poezia. Cu Premiul Răsunetul Cultural au plecat acasă Nicola Timar, clasa a IX-a, Clubul Copiilor Năsăud și Elena Ruxandra Câmpan, clasa a XII-a, Palatul Copiilor Bistrița, cele două liceene urmând să fie publicate în suplimentul Răsunetul Cultural. Elevele premiate au intervenit cu dezinvoltură în dezbatere, susținând și un microrecital, alături de poetul orădean Gheorghe Vidican.

Elena Ruxandra Câmpan, Iulia Rebrean

Iulia Rebrean, Nicola Timar

Apreciem performanța colegelor noastre și sperăm că le vor călca pe urme câți mai mulți elevi creativi ai județului.

17 convorbiri telefonice pe avioane de hârtie

 Gianni Rodari 100 – B

prof. coord. Aurora RAD,
Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița

 

În 23 octombrie 2020 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea scriitorului Gianni Rodari. Fascinația cărților lui inspiră generații după generații. Amintesc măcar una dintre implicările generației anterioare de elevi, pe care am coordonat-o, într-un atelier rodarian, derulat, în urmă cu șase ani, la Biblioteca Județeană George Coșbuc BN: „Mesaje de prietenie, lansate în zbor, lui Gianni Rodari, până dincolo de nori”. Cu acel prilej, elevi din clasa I A de la Colegiul Național Andrei Mureșanu, în colaborare cu elevi de la Palatul Copiilor, grupe de creație literară româno-italiene, au vizionat filmulețe despre scriitor, secvențe din spectacole create pe marginea operei lui și au lansat în zbor, pe umbreluțe colorate, mesaje de prietenie către scriitorul italian Gianni Rodari.

Acum, răspunzând invitației grupei de italiană creativă, coordonată la Palatul Copiilor Bistrița de profesorul Ioan-Sabin Mureșan, provocare intitulată „Alo, Gianni Rodari?”, o parte din efectivul de elevi ai clasei a II-a A de la CNAM, pe care-i îndrum, un fel de Șoricei de Bibliotecă, înscriși și la Palat, la grupa de teatru/ creație literară, lansează, pe avioane de hârtie, întrebări, aprecieri pline de șarm către iubitul scriitor italian Gianni Rodari. Și, pentru că sunt îndeletniciți cu „Gramatica fanteziei”, țes convorbiri cu autorul iubit, cu dezinvoltură, miez și umor.

Ilinca Cîrcu:

– Mă numesc Ilinca și, în urmă cu un an, am primit bilet la spectacolul de balet pentru copii, scris după romanul dumneavoastră „Aventurile lui Cipollino”, care mi-a plăcut enorm de mult. Și eu sunt balerină și mi-aș dori foarte mult ca, pe viitor, să fiu și eu aleasă într-un rol din spectacolul de balet „Cipollino”. Ar fi minunat!

 

Raluca Poienar:

– Alo, mă auziți? Gianni Rodari? Alo?

– Da, desigur!

– Aaaa… leșin! Nu pot să cred! Aș vrea să vă întreb ceva. Oare pot?

– Da. Ce ai dori?

– Câte idei ați avut până în acest moment?

– O, ce întrebare! Păi..., cred că 100 000 de idei.

 

Tudor Moldovan:

– Alo, Gianni Rodari?... Alo, mă auzi, Gianni Rodari?...

– Daaaa!

– A, e bine, mă auzi, e bine. Și ce mai faci ? Cum mai ești?

– Eu sunt bine... Tu?

– Azi joc primul meu meci de handbal.

– Bravo! Sper să câștigi!

– Sper și eu, am emoții!

– Să auzim de bine!

– Pe curând!

 

Maria Uilean:

– Alo, Compania Gianni Rodari?

– Da. De ce ai sunat?

– Ca să vă spun „La mulți ani!”.

– Mulțumesc mult!

– Câte cărți aveți?

– Unsprezece, pentru copii!

– Am înțeles! Mulțumesc. La revedere!

– La revedere!

 

Mihai Marțian:

– Serios? Gianni Rodari?

– Da, eu sunt.

– Văd un film cu dumneavoastră.

– Ok. Este frumos?

– Foarte!

– Îmi trimiți o filmare cu acel film?

– Da! Desigur! Gata!

– Mulțumesc! Acolo eram tânăr.

– Exact!

– Mulțumesc că m-ai sunat!

– Cu mare-mare plăcere!

– La revedere!

– La revedere!

– Of, a pierdut filmul!

– Dar mai am popcorn și suc!

 

Lucas Florea:

– Gianni Rodari, vreau să te întreb dacă ai fost pasionat de ceva Meserie. Și mai vreau să îmi spui cum ți-a mers viața „până ce ai împlinit 100 de ani”.

 

Adelina Luminița Stoleru:

– Bună ziua! Mă numesc Adelina Stoleru, sunt în clasa a II-a, la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Doresc să vorbesc cu domnul Gianni Rodari.

– Bună ziua, eu sunt, despre ce ai dori să discutăm?

– Știu că a trecut ceva vreme, dar aș dori să vă întreb dacă vă mai amintiți prima zi de școală…

– Da, îmi amintesc cu plăcere, a fost minunată, mi-am făcut mulți prieteni.

– Ce frumos!

– În ce an v-ați născut?

– Eu?

– Da.

– M-am născut în anul 1920.

– Tocmai s-au împlinit 100 de ani de la nașterea dumneavoastră. Pot să vă întreb care sunt animalele dumneavoastră preferate?

– Da, îmi plac câinii, pisicile și caii.

– La școală care a fost materia preferată?

– Am avut două pasiuni, matematica pe care o vedeam ca o joacă cu numerele, dar joaca cu cuvintele m-a atras mai mult, astfel am devenit jurnalist și scriitor.

– Trebuie să merg la ora de creație literară, vă mulțumesc pentru timpul acordat. La revedere!

– Și eu îți mulțumesc, te mai aștept și altă dată să vorbim. La revedere!

 

Veronica Maria Stoleru:

– Bună ziua! Mă numesc Veronica Stoleru, sunt în clasa a II-a, la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Doresc să vorbesc cu domnul Gianni Rodari.

– Bună ziua, eu sunt, despre ce ai dori să discutăm?

– Doresc să vorbim despre activitatea dumneavoastră de scriitor.

– Da, ce ai vrea să știi?

– Am citit o parte din cărțile dumneavoastră, mi-au plăcut foarte mult, joaca cu cuvintele și personajele hazlii atrag curiozitatea fiecărui copil. Ce v-a determinat să scrieți cărți pentru copii?

– Amintirile plăcute din copilărie m-au determinat să le transpun în câteva cărți adresate copiilor.

– Sunteți un jurnalist și un scriitor renumit, ce altă meserie ați fi ales?

– Da, bună întrebare. Pentru mine scrisul este ca o joacă cu cuvintele, cred că mi-ar fi plăcut și joaca cu cifrele, adică să devin matematician.

– Dacă vă făceați matematician, cu siguranță matematica era mai distractivă. Care a fost prima carte scrisă și la ce vârstă ați publicat-o?

– Prima carte scrisă de mine se numește „Cartea cu poezii vesele”, am publicat-o în anul 1950, aveam 30 de ani pe atunci.

– Din păcate trebuie să ajung la ora de matematică care nu este atât de distractivă precum cărțile scrise de dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru timpul acordat. La revedere!

– Și eu îți mulțumesc, te mai aștept. La revedere!

 

Sofia Giancaspro:

Mama a auzit telefonul. Când a văzut chenarul, a strigat:

– Sofia! Este Gianni Rodari!

– Poftim? Este Gianni Rodari! O, Doamne! Spun eu.

– Oare o să ne înțelegem?

– Ai uitat că știm italiană. Aloooo...

 

Diana Tămaș:

– Alo, Gianni Rodari? E cineva acolo?

– Da!

– Nu pot să cred!!! Vreau să scriu și eu cărți ca și tine. Și să inspir și eu copii. Cum ai făcut? Vreau un sfat!

– Am să-ți dau un sfat: Fii tu însăți și inspiră-te din cărți!

– Îți mulțumesc din suflet! (Gianni Rodari, o legendă!)

 

Miruna Hordoan:

– Alo, Gianni Rodari?

– Da!

– Tu ai scris „Gelsomino în țara mincinoșilor”, „Aventurile lui Cepelică”, „Gramatica fanteziei” și...?

– Da!

– Cam cât o să-mi ia să citesc toate cărțile tale?

– Cam un an maxim, minim trei luni.

– Mulțumesc! La revedere, Gianni Rodari!

– La revedere!

– Stai!!! Am uitat să îți spun că am câștigat concursul național.

– Felicitări!

– Mulțumesc!

 

Sebastian Poienar:

– Hei! Ești tu? Gianni Rodari?

– Da, sunt eu.

– Nu pot să cred! Ești chiar tu.

– Da!

– Îmi poți da niște sfaturi?

– Desigur. Ce vrei să afli?

– Câte cărți ai?

– Douăzeci și cinci fără opinci.

– Deci, ești chiar tu.

– Da, eu.

 

Răzvan Neagoș:

– Bună, Gianni Rodari! Sunt foarte curios... Câte cărți ai creat?

– Nu mai știu exact, băiețelule. Am scris foarte multe. Dacă vrei să afli, du-te la bibliotecă!

– Ok, vreau să aflu mai multe despre tine.

– Acuma o să-ți zic cartea mea...

– Este Cepelică!

 

David Albețel:

– Alo, Gianni Rodari? Doresc să vă mulțumesc pentru minunatele dumneavoastră lucrări pentru copii. Mi-au plăcut foarte mult „Aventurile lui Cepelică” și aștept cu nerăbdare următoarea dumneavoastră creație!

 

Albert Negrea:

– Alo, Gianni Rodari?

– Da!

– Sfinte Sisoe!

– Vrei ceva anume?

– Da.

– Ce?

– Să nu te superi.

– Bine!

– Din ce cauză ai murit?

– Nu vreau să vorbesc despre asta.

– Bine, atunci vreau să te întreb cum ai ajuns așa de creativ? Cum ai scris așa de multe cărți? E frumoasă italiana?

– Nu am fost pregătit pentru atâtea întrebări. Creativ am ajuns pentru că mi-a plăcut creația!

– Bine, interesant.

– Scuze că nu ți-am răspuns la toate întrebările!

– Nu-i nimic.

 

Luca Mureșan:

– Gianni Rodari, pentru toate cărțile pe care le-ai scris, primești 100000000000000000000000000∞ de euro!

Centenar Gianni Rodari (1920 – 2020)

Gianni Rodari 100 – A

prof. Ioan Sabin MUREȘAN,
coordonator al cercului de italiană creativă,
colaborator al cercului poezia credinței,
Palatul Copiilor Bistrița

 

Anul 1920 a fost un an important, aș îndrăzni chiar să-l numesc astral, pentru literatura italiană. E anul în care s-a născut Gianni Rodari. Familia în care a văzut lumina zilei nu avea o tradiție în cultura scrisă și nici măcar în cultura în sens larg deoarece era fiul unor muncitori. Dar tânărul Gianni nu a considerat că aceasta l-ar putea împiedica să progreseze literar, să ajungă un reprezentant important al culturii țării sale.

Munca asiduă și talentul nativ l-au ajutat să devină unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de cărți pentru copii din secolul al XX-lea. Ca o recunoaștere din partea confraților săi în domeniu i s-a acordat premiul Hans Christian Andersen pentru literatură în 1970, premiu cunoscut și sub numele de „Micul Premiu Nobel”. Pentru a „explica” oarecum această realizare literară a lui Gianni Rodari, vom aminti doar că, între 1950 și 1980, a publicat peste treizeci de cărți, printre care „Il Romanzo di Cipollino” („Aventurile lui Cepelică”), „Favole al telefono” („Povești la telefon”), „Gelcomino nel paese dei bugiardi” („Gelsomino în țara mincinoșilor”), „Il libro degli errori” („Cartea greșelilor”), „C'era due volte il barone Lamberto” („A fost de două ori baronul Lamberto”) etc. „La grammatica della fantasia” („Gramatica fanteziei”), publicată în 1973, a devenit o carte de căpătâi pentru pedagogi și părinți.

Dar Premiul Hans Christian Andersen a fost prefigurat de alte premii importante: Premiul Editurii Млады лето din Ceho-Slovacia (1967) pentru „Il Romanzo di Cipollino” („Aventurile lui Cepelică”) și Premiul Europei Dralon (1967) pentru cartea „La torta nel cielo” („Tortul din cer”).

Capodopera lui Gianni Rodari este indiscutabil „Il Romanzo din Cipollino” („Aventurile lui Cepelică”). Povestea lui Cipollino (Cepelică) a fost suficient de populară pentru a avea un balet pus în scenă în Uniunea Sovietică în 1973, compus de Karen Khachaturian și coregrafiat de Genrik Alexandrovich Maiorov. Cipollino (Cepelică) luptă împotriva tratamentului nedrept aplicat colegilor săi de legume de către regalitatea de fructe (prințul Lămâie și Tomatul prea mândru) din regatul grădinii. Tema principală este „lupta subclasei contra celor puternici, binele contra răului” și importanța prieteniei în fața dificultăților.

Să vedem acum motivul, „de ce-ul”, pentru care sărbătorim Centenarul Gianni Rodari (1920-2020) la Palatul Copiilor Bistrița. Elevii cercurilor de creație literară, jurnalism, poezia credinței, italiană creativă l-au cunoscut și l-au îndrăgit pe Gianni Rodari cu mulți ani în urmă. Autorul italian a fost recitat, analizat, pus în scenă și iubit de elevii – ucenici ai Palatului bistrițean. Ilustrăm articolul cu secvențe din scenariile rodariene în care au fost implicați elevii noștri.

Începând de azi, 23 octombrie, ziua în care s-a născut Gianni Rodari, în revista online a Casei Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud, „Nova Didactica”, în diverse grupaje, veți putea lectura mesajele copiilor din Palat către el, „Scrisori de mai” către „Cepelică și ai săi”, Scrisoarea deschisă către Paola Rodari, fiica scriitorului italian, sau alte diverse intervenții ale celor care mizează pe „Gramatica fanteziei”.

Mulțumim pe această cale colaboratorilor noștri care vor găzdui omagiul micilor „italieni” de la Palat și-al prietenilor lor. Suntem bucuroși că o parte din „Micii Șoricei de Bibliotecă” din clasa a II-a A, de la Colegiul Național Andrei Mureșanu, Bistrița, coordonați de doamna profesoară Aurora Rad, s-au implicat și ei în activitatea „Alo, Gianni Rodari?”, scriind mesaje simpatice, care stau să apară în Nova Didactica.

De asemenea, Parteneriatul Strategic Erasmus+ KA2 „ICT Olimpic Games” (printre colaboratori, numărându-se și Italia), coordonat la Palatul Copiilor Bistrița de către doamna profesoară Iulia Istrate, ia sub cupola lui și proiectul „Gianni Rodari – 100”, inițiat de grupa de italiană creativă, dându-i, suplimentar, o aură europeană.

Acum, la ceas aniversar, noi, cei de la Palatul Copiilor Bistrița, director, profesori coordonatori împreună cu elevii, îi mulțumim marelui Gianni Rodari pentru opera lui și pentru frumoasa moștenire literară pe care ne-a lăsat-o. Și, la final de mesaj, le „dăm cuvântul” celor implicați în cadrul cercului poezia credinței, mai înduhovniciți, care ar dori să spună: „Doamne, fă-i parte de bine maestrului Gianni Rodari în Împărăția Ta!”.

În ceas aniversar, Palatul Copiilor Bistrița a primit un mare dar…

 prof. Ionela-Silvia NUȘFELEAN,
Palatul Copiilor Bistrița

 

Scriam în toamna anului precedent, în ziarul Răsunetul, în articolul de diseminare a deschiderii oficiale a noului an școlar la Palatul Copiilor Bistrița: „Ar fi minunat ca Palatul să aibă propriul sediu. Cei peste 1200 de elevi înscriși anual și cei peste 12 apostoli nonformali credem că merită o atenție specială din partea celor abilitați. Promisiuni sunt. Speranțe, de asemenea. Palatul Copiilor a fost, frecvent, pe podiumurile de profil. Mai ales acum, că Palatul Copiilor a câștigat un proiect Erasmus, coordonat de profesoara Iulia Istrate, cu atât mai mult ar merita o Casă!”.

Și visul… s-a împlinit! După peregrinări pe la gazde bune, Palatul Copiilor este din nou în spațiu propriu, pe strada Al. Odobescu, nr. 17. Spun „din nou” pentru că, în urmă cu zeci de ani, a mai funcționat în actuala clădire.

Inimoasa profesoară Maria Miheștean, la momentul respectiv (an școlar 2019-2020), director al Palatului Copiilor, insistând pe lângă Primăria Bistriței, cu argumente solide, care-i vizau întâi de toate pe copiii urbei, dar și din prețuire pentru colectivul didactic și auxiliar, a reușit să convingă autoritățile că a susține activitățile extra-didactice/ performanța înseamnă de fapt a face o investiție pe termen lung pentru viitorul Bistriței. Pledoaria i-a edificat pe cei abilitați și Primăria Bistrița a oferit spațiu propriu pentru funcționare echipei nonformale de la Palat. Oportunitățile oferite pentru petrecerea timpului liber într-un mod atractiv și eficient, cultivarea talentului constituie premisa în educarea unor tineri cu viziune, cu idei constructive, capabili, în viitor, să inițieze proiecte de anvergură pentru comunitate.

Eu, cu poezia în minte, cred că am tresărit cel mai mult, în pragul șantierului demarat, cu prilejul începerii recentei „vacanțe de vară”. Dar, Slavă Domnului, că lumea e constituită din oameni pricepuți pe toate palierele de activitate. Deci, toată vara, cadrele didactice, personalul auxiliar, și cu câteva mâini de lucru suplimentare, s-au trudit pentru ca elevii talentați pe diverse domenii, care vor frecventa Palatul, să fie întâmpinați oportun. Toată vara s-a robotit pentru igienizarea spațiului și dotarea lui cu cele necesare. Multă muncă voluntară, depusă cu elan, de dragul ideilor creative care vor prinde contur, de dragul copiilor care vor însufleți acest spațiu.

Actualul director, profesor Dorel Nicoară, continuă coordonarea colectivului, din perspectiva celor câțiva zeci de ani de experiență și performanță în câmpul Palatului. Pe lângă colegii mei, amintiți în alineatul următor, fiecare cu darul lui, și implicați și-n șantier, m-a impresionat cum și-a suflecat mânecile la lucru gospodăresc și doamna contabilă Mihaela Pașcan, cât a fost de harnică, s-a întrecut pe sine, doamna Violeta Bilegan, responsabila noastră cu igienizarea. Ce să mai zicem de șeful de șantier Ioan Drăguș? Pentru Palatul Copiilor a fost Vara schimbării la față!

Paleta educațională e atractivă și variată, colectivul didactic determinat și bine pregătit. Vi-i prezentăm pe profesori și cercurile coordonate: Dorel Nicoară (director) – Electronică; Antonia Orban Sima – Teatru; Călin Deiac – Tenis de masă; dr. Diana Morar – Pictură; Ioan Făgărășan – Jocuri logice – Lego; Iulia Istrate – Informatică; Teodor Puşcaş – Dansuri populare; Crina Albuț – Dans modern; Ionela-Silvia Nuşfelean – Creație literară – teatru pentru cei mici; Ioan-Sabin Mureșan – Italiană creativă.

Și, când domnul Ioan Drăguș, tâmplarul/ zugravul Palatului, a terminat ultima tușă la fațada exterioară, numai ce ne trezim, bucurându-ne, cu binecuvântarea Copilărie. Tocmai ajunseseră surorile Daria și Diana Cîrceie, să se reînscrie, fiecare, la câte două cercuri favorite. Deci și ele sunt acum protagonistele din reclama fotografică. Dar, de-a lungul timpului, mulți au fost și sunt cei care au făcut și fac reclamă/ mizează pe libertatea de expresie, pe creativitate, pe dezinvoltură, pe performanță, calități urmărite cu pasiune și profesionalism!

Palatul Copiilor Bistrița se redeschide oficial la 1 octombrie, în ziua când, în calendarul creștin, se pomenește Acoperământul Maicii Domnului. Instituția împlinește acum 70 de ani de activitate neîntreruptă! Ce multe amintiri reconfortante, ce multe pietre de temelie s-or fi pus aici pentru viitoare cariere de succes. Exersați-vă creativitatea în varii contexte educative! Și, nu uitați: Cursurile sunt gratuite!

Dragi copii ai orașului/ județului, dragi copii plini de idei, vă așteptăm să vă înscrieți online pe site-ul Palatului, la adresa https://pcbn.ro/, sau față către față la sediul instituției. Date suplimentare despre activitățile nonformale puteți obține și accesând blogul https://palatulcopiilorbn.blogspot.com sau pagina de Facebook a Palatului Copiilor Bistrița. Cei interesați pot lua legătura cu profesorii coordonatori ai fiecărui cerc, pentru stabilirea orarului oportun și privitor la alte aspecte organizatorice.

Nu ne permitem să sunăm clopoțelul cu fast, să organizăm o deschidere festivă, datorită conjuncturii sociale umbrite de pandemia de coronavirus, dar, frumos, luând toate măsurile de protecție necesare, cu bună rânduială, vă re-așteptăm, pas cu pas, gând bun cu gând bun, să continuăm de construit turnulețele de la Palat! Să fim ocrotiți sub un acoperământ luminos și să nu uităm că salvarea lumii vine din interior!

Ana Blandiana îi premiază pe expeditorii Scrisorilor de mai 2020

prof. Iulia ISTRATE,
prof. Ionela Silvia NUȘFELEAN,
Palatul Copiilor Bistrița

În articolul „Scrisori de mai la post restant”, din 9 iunie a.c., apărut în aceeași revistă în care publicăm și actualul material, Nova Didactica, a Casei Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud, http://novadidacticabn.blogspot.com/2020/06/scrisori-de-mai-la-post-restant.html, ofeream o scurtă dare de seamă legată de Proiectul Regional literar și artistic Scrisori de mai, ediția a VI-a, 2020, proiect care a fost nevoit să fie pus într-un fel de așteptare, datorită suspendării activităților educative.

Peste vară, nu a apărut nici o derogare, nu au mai venit undele verzi ministeriale, care să permită finalizarea concursului, astfel că ne-am gândit cum am putea recompensa pe cei implicați în proiect. Am gândit câteva scenarii, posibilități – să acordăm măcar diplomele de participare (asta rămâne valabil), să facem adrese solicitante suplimentare, să…, să…, dar toate alternativele ne-au părut eclipsate de primirea Scrisorii-carte.

Anul acesta proiectul e salvat de Poezie. Fiecărui expeditor al unei Scrisori de mai i se acordă un Premiu cu totul special: o SCRISOARE DE MAI, scrisă de Poeta Ana Blandiana expre pentru toți cei ce s-au dăruit pentru concurs.

Oare ce premiu putea fi mai cald, mai emoționant? Sperăm ca fiecare dintre scriitorii pe cale, graficienii în devenire, micii pictori care vor ajunge mari, informaticienii noștri, fiecare copil, alături de coordonatori și apropiați să fie împăcați, că scumpa doamnă a poeziei românești, Ana Blandiana, le-a scris cu sufletul deschis.

Știut fiind că Poeta are Certificat de copilărie, s-a adresat vârstei celei mai pure din sufletul de școlar, dascăl, părinte, deci, s-a adresat stării de preșcolar. Și credem că această strategie, de întoarcere la copilărie, va aduce pas cu pas, salvare, înviorare și însănătoșire timpului în general și al celui încercat de pandemia pe care o traversăm.

Intenționăm, de asemenea, ca de ziua scriitorilor implicați în proiect – Gianni Rodari (23 octombrie), Ana Blandiana (25 martie), Romulus Rusan (13 martie), să organizăm manifestări specifice, în care să valorificăm din expresivele Scrisorele de mai.

În aceste demersuri, ne bucurăm de sprijinul Filialei Cluj a Uniunii Scrisorilor din România, care e coorganizator în proiect, și al colaboratorilor: Biblioteca Județeană George Coșbuc, BN, Revista Mișcarea literară, Editura Charmides, Bistrița, Centrul Județean pentru Cultură BN, Ziarul Răsunetul, Radio Someș, As-Tv Bistrița.

Ilustrăm acest material cu imagini-simbol: fotografii realizate în vara anului 2012, când Ana Blandiana a venit la Palatul Copiilor Bistrița, alături de soțul dânsei, scriitorul Romulus Rusan, într-o zi ca un vis. Aceasta și pentru a se vedea cum un lucru viu inspiră și peste ani.

Într-o fotografie, poeta Ana Blandiana este alături de Ioana Nectaria Bălan, pe când fetița avea 5 ani. La ediția de anul trecut a competiției Scrisori de mai, eleva Ioana Nectaria Bălan a primit Premiul Ana Blandiana, președinte al juriului fiind poetul Ion Mureșan. Semne frumoase, ecouri, reverberații.

Și-acum… lansăm spre cei peste 90 de „Scriitori de Scrisori de mai” – din Statele Unite ale Americii, Italia, Republica Moldova și din 9 județe ale României (Bacău, Cluj, Constanța, Mureș, Prahova, Sibiu, Suceava, Vaslui, Bistrița-Năsăud) – Marele Premiu…

 

SCRISOARE DE MAI

ANA BLANDIANA

 

Dragii mei,
Fetițe și băieței,
Destinatari și expeditori
Ai unor SCRISORI
DE MAI,
Pe-o gură de rai,
Pe poteci
Printre flori,
Într-o poieniță,
Deci,
Dragi scriitori
De la grădiniță,

Colegi cu mine
Printre albine
Și bondari,
Prieteni ai mei
Printre porumbei,
Fete și băieți,
Toți poeți
Preșcolari, 

Vă propun
Să scriem împreună,
În cea mai frumoasă lună
Din an,
O scrisoare
Mare,
Cât să-ncapă într-un ghiozdan,
În care
Să punem cu voie bună
Tot ce-i mai bun: 

Visuri, glume, bucurii,
Planuri de călătorii,
Jocuri de căței,
Poezii cu pisici,
Basme cu zmei,
Zâne, spiriduși și furnici,
Feți Frumoși, șoricei
Și pitici,
O fată de împărat, un harap,
Și tot ce ne mai trece prin cap... 

Apoi să scriem pe-un plic
Adresa unui bunic
Sau a unei bunici,
Care stau acasă și li-e dor
De nepoții lor,
Pe care-i așteaptă-n grădină
Când nu va mai fi carantină. 

Iar ca să-i țină până atunci
Sănătoși și voinici
Pe bătrânei și pe prunci,
Pe cei mari, pe cei mici,
Mereu și mereu,
Mereu și mereu,
Vom trimite scrisoarea,
Și lui Dumnezeu.
Doar că, printr-o minune
Plină de har,
Cu un asemenea destinatar,
Dragi copii,
Ea se va numi
Rugăciune.