Școala, Proiectul – metodă alternativă de evaluare – și Zilele Bistriței

Prof. Iulia-Cristina ANI

Liceul Teoretic Constantin Romanu-Vivu Teaca

„Se face mare efort pentru a căuta cele mai bune metode de predare..., un mijloc mult mai sigur decât toate acestea și care se uită întotdeauna este dorința de a învăța. Dați copilului această dorință, pe urmă... orice metodă va fi bună”.

J. J. Rousseau

În teoria și practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit de-a lungul timpului modificări semnificative: de la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de către elevi și notarea lor de către profesor/învățător, la extinderea acțiunilor evaluative asupra proceselor de instruire; calității curriculumului școlar, pregătirii personalului didactic, până la elaborarea unui „model de evaluare managerial”, (global, optim, strategic).

Evaluarea tradițională tinde să fie înlocuită tot mai mult cu evaluarea alternativă, dialogată.

O metodă alternativă de evaluare este proiectul.

Pentru ca evaluarea unui proiect să fie cât mai obiectivă, trebuie avute în vedere câteva criterii generale de evaluare, criterii care țin de aprecierea calității proiectului (sau de calitatea produsului realizat) și de calitatea activității elevului (sau de calitatea procesului pe care l-a parcurs și a modului de prezentare).

În acest sfârșit de august, burgul Bistrița, a sărbătorit peste 700 de ani de la înființare. Am fost asaltați în presă, pe stradă, pe rețelele de socializare cu informații despre programele ce au avut loc în fiecare zi, cu diferitele locații unde au avut loc acestea, despre cât de reușită sau nereușită a fost această ediție a „Târgului Mare al Bistriței”. Mă întreb oare câți dintre bistrițeni cunosc un mic istoric al locului lor natal, prima denumire a localității, unde se află „piatra Cavalerului gotic”, ceasul solar, etc.

Ca profesor de istorie, încerc în fiecare an, atât în timpul Școlii Altfel, dar mai ales prin diferite proiecte să le inspir elevilor mei dragostea pentru locurile natale.

În cele ce urmează am propus un proiect – metodă alternativă de evaluare – ce poate fi folosit atât la clasele primare cât și la cele gimnaziale și de liceu, proiect intitulat – Bistrița (Nosa) – localitatea mea natală.

Tema Proiectului: Comunitatea locală

Subiectul: Bistrița-Nosa – Localitatea natală

Scopul: Lărgirea ariei cunoștințelor despre localitatea în care ne-am născut

Desfășurarea proiectului:

1. Faza inițială:

a) Istoricul orașului:

- Întemeierea așezării

- Epoca medievală

- Epoca modernă

- Perioada nefastă a Dictatului de la Viena

b) Așezare

c) Populație

d) Climă

e) Apele

f) Vegetația

g) Fauna

h) Monumente istorice reprezentative

i) Instituții importante

j) Personalități marcante care au trăit în orașul nostru

k) Tradiții și obiceiuri

l) Imagini din localitatea natală

m) Harta orașului

n) Planul cartierului sau al străzii în care locuiesc

2. Faza de pregătire și de concepere a proiectului:

a) Documentarea din cărți, reviste, emisiuni TV, internet, enciclopedii, biblioteca școlii

b) Consultarea adulților (cadre didactice, părinți, alți membrii ai familiei)

c) Prezentarea și prelucrarea primară a informațiilor

d) Selectarea informațiilor și alegerea formei de prezentare (sub formă de carte, pe suport de carton, pe o singură pagină de hârtie)

3. Faza finală:

a) Redactarea sub formă aleasă

b) Prezentarea proiectului în fața clasei 

Avantajele folosirii acestei metode sunt multiple: elevii sunt puși în situația de a acționa și de a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, folosindu-și capacitățile cognitive, sociale și practice; oferă șansa de a analiza în ce măsură elevul folosește adecvat cunoștințele, instrumentele și materialele disponibile în atingerea finalităților propuse.

NATURA și natura omului de a învăța

Psiholog Suzana DEAC

A învăța nu înseamnă să tocești fără cap cuvintele altora!

A învăța înseamnă a cunoaște, a ști, a descoperi împreună cu alți copii sau tineri înțelesul lucrurilor, secretul fenomenelor. A ști înseamnă a avea putere asupra unei preveniri sau schimbări privind mersul lucrurilor. A ști înseamnă a aplica legile care guvernează natura dar și tehnica, sociologia și pedagogia sau politica.

Natura ne învață tot dacă suntem curioși, dacă vrem să cunoaștem. În natură s-au descoperit cele mai multe lucruri: de la curentul electric până la legea gravitației, de la puterea focului și a apei până la folosirea multiplă a produselor naturii, cum ar fi lemnul, nisipul, minereul, sarea sau piatra. Cunoaștem lucruri finite, bine cuantificate, urmează să cunoaștem și lucrurile infinite cu ajutorul și contribuția generațiilor prezente și următoare.

Natura zilnic ne dă lecție. Ne slujește prin nenumărate feluri, cum ar fi hrana, apa, lumina, căldura, viețuitoarele, dar ea acționează cu putere în funcție de legile ei, pe care dacă omul nu le respectă, pe care dacă omul le transformă drastic în interesul lui, i se pare că natura se răzbună pe el, atunci când e vorba doar despre o necunoaștere sau o cunoaștere parțială a legilor naturii. Să luăm câteva exemple: inundațiile. Dacă nu respecți densitatea și eficiența pădurilor, ori, nu ai cum să atragi ploaia, ori, ploile produc alunecări de teren și strămutarea familiilor și a tragediei lor. Sau focul. Căldura exagerată produsă vara, datorită încălzirii globale, pacostea secolului prezent și a celor viitoare, care vor mai exista... dar fiindcă imaginația omului este limitat, iar percepția lucrând pentru prezent și viitorul apropiat, vorbim prea puțin la nivel global despre încălzirea universală, care ne afectează pe toți pământenii, indiferent de naționalitate, religie, sex sau rasă, indiferent de nivelul de civilizație sau venit pe cap de locuitor! Iată un teren aproape virgin de explorare: de ce se răzbună natura pe oameni? Fiindcă omul este limitat, are puteri limitate, face erori enorme în a exagera sau a minimaliza, sau și mai rău, de a nu lua în considerare puterea naturii.

Niciodată nu vom fi superiori naturii! Doar nouă înșine! Niciodată nu trebuie să aspirăm la a învinge natura ci la a-i cunoaște legile, tainele, în așa măsură, ca să facem un parteneriat agreabil cu o asemenea forță. Natura nu poate fi învinsă la ora actuală, fiind superioară omului. Ea este o entitate considerabilă care are puterea să se regenereze... nu și omul, care nu se renaște cu fiecare primăvară până la nesfârșit, doar până la sfârșit.

Pomul face lăstari, florile alte și alte rădăcini, dar cei mai mulți dintre ei rezistă prin ei înșiși. Copacii seculari. Florile perene. Iarba care mângâie picioarele zi de zi dacă te lași mângâiat. Poate zmeurul seamănă cu noi care are lăstari, generația care vine, pustiindu-se generația care o produse.

A învăța nu înseamnă tocirea unor cuvinte fără sens. Înseamnă cunoașterea mediului nostru în care trăim și a unuia care există deodată cu noi. Cunoașterea înseamnă forță, știință și zestre. Folosește-te de acest impuls natural!

Apologie pentru ecologie

Prof. Dorina BUIA – coord. cerc de chimie exp.-ecologie

Clubul Copiilor Năsăud

Deși interacțiunea între organism și mediul în care trăiește ar trebui să existe în „zestrea genetică” a fiecărui individ, ,lucrurile nu stau deloc așa.

Din conceptul „evoluția omului în strânsă legătură cu natura”, parcă nu a mai rămas mai nimic.

Societatea umană s-a „decuplat” de sistemele naturale care îi asigură existența. Legătura omului cu natura a suferit schimbări dramatice în ultimele decenii, modificări care tind să se accelereze pe viitor. Astăzi vorbim de necesitatea protejării naturii și de necesitatea urgentă a formării unui comportament conștient față de valorile ecologice. Simptomele se pot vedea peste tot: de la erodarea masivă a cunoștințelor de bază a oamenilor despre natură până la schimbarea atitudinii față de natură (indiferența și nepăsarea sunt doar două dintre atitudinile în răspândire).

Trebuie necondiționat să facem ceva!

Trebuie să generăm atitudini pozitive față de natură, să reconectăm sistemul uman la un sistem de valori care să cuprindă natura cu dinamica și complexitatea ei.

Și începutul nu este nicăieri altundeva decât în copii, iar datoria noastră, a adulților, este să-i învățăm să se transforme în ființe rațional-afective, dominate de principii, legi și norme sănătoase și veridice.

Copilul încă din cea mai fragedă vârstă întreabă și manifestă o mare curiozitate. La aceste întrebări membrii familiei dau răspunsuri după nivelul de instruire și experiență, dar forma organizată de cunoaștere a mediului este școala.

„Natura și educația sunt asemănătoare căci educația transformă omul și prin această transformare creează natura” (DEMOCRIT)

În acest context dascălilor le revine sarcina și obligația de ai învăța pe copii să înțeleagă și să iubească natura, să-i pătrundă tainele și să o protejeze, să urmărească formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice a fiecăruia dintre ei.

Cunoștințele despre ecologie în școală trebuie prezentate într-un mod atractiv, accesibil și experimental, in demersul didactic al activităților. Impactul deosebit este atunci când temele cu caracter ecologic se desfășoară în mediul natural, în afara clasei. Copiii trebuie să perceapă „spațiul viului”, să participe la luarea unor decizii și atitudini. De exemplu: adevărul ciclului natural al unei plante „plantele răsar, trăiesc și mor lăsând semințe pentru următoarea generație de plante”. Această informație ar putea să o treacă prin filtrul propriei opinii: dacă solul, aerul și apa sunt poluate acest ciclu va fi distrus, iar planta nu va reuși să ajungă la maturitate și semințele nu vor mai rodi.

Lucrurile simple fac minuni! Fără fraze complicate, fără concepte prea elaborate, aceste semințe, copiii, vor rodi la rândul lor. Nu putem veni în fața lor cu un arsenal de definiții și statistici. Nu așa îi vom câștiga de partea noastră. Ei vor să „palpeze” ceea ce le spunem, să se convingă singuri de consecințe, să fie responsabili și să participe la luarea de decizii.

Educația ecologică a fost introdusă în Curriculumul național ca materie opțională abia în 2007, cu o întârziere de aproximativ un deceniu față de primele proiecte educaționale dezvoltate în sectorul nonguvernamental. Denumirea este de „educație ecologică și de protecția mediului” și se aplică în învățământul preșcolar, primar și gimnazial.

Logica introducerii educației ecologice în școli a fost una cu bătaie lungă. Astfel copiii dobândesc la școală noțiuni pe care acasă le împărtășesc membrilor familiei și toți împreună iau o atitudine de a menține mediu înconjurător lor cât mai curat și nepoluat.

Din păcate cu toată diversitatea impresionantă de materiale didactice de abordare a ecologiei în școli, nu s-a ajuns la un rezultat mulțumitor. Mai există râuri tapetate cu peturi și nu numai, locuri destinate agrementului dar împânzite de gunoaie etc.

Concluzie: Procesul de conștientizare ecologică este prea lent. Există o „verigă slabă” în lanțul ecologic: unitatea factorilor de decizie.

Într-adevăr s-au făcut progrese dar se pierde timp prețios care este ireversibil. Există proiecte, programe și acțiuni naționale adresate tuturor cetățenilor, dar caracterul de voluntariat, din păcate înțeles greșit, nu sensibilizează pe toți oameni și nu se realizează o societate curată pe termen lung.

Calendarele activităților educative extrașcolare la toate nivelele: locale, județene, regionale sau naționale, au secțiuni întregi de proiecte și concursuri ecologice și de protecție a mediului înconjurător și în fiecare an se finalizează cu premii și diplome, ceea ce demonstrează preocuparea permanentă în acest domeniu, dar o dată cu încheierea concursului sau proiectului se încheie și etapa de educație ecologică. Există aceste „rupturi” care fragmentează procesul permanent și global de rezolvare a problemelor ecologice și de aceea ai și impresia că de fiecare dată o iei de la început. Este ca și cum am clădi o casă frumoasă și arătoasă dar toți pereții sunt paraleli și nu putem da forma finală de cămin primitor și curat.

De ce?

Se pare că lipsește o motivație materială reală și națională. Să nu uităm că trăim într-o lume a consumului, a nevoilor materiale imediate începând de la cei mici.

Exista o vreme când fiecare copil din România aduna și spăla sticle și borcane de diferite dimensiuni și le valorifica la orice magazin alimentar.

Astăzi cu varietatea de materiale refolosibile nu există un program național bine stabilit, funcțional și permanent, adresat în primul rând copiilor care să-i motiveze să-și pună în aplicație noțiunile de ocrotire a mediului înconjurător dar totodată să-și realizeze și un venit propriu printr-o muncă cu un scop precis și lăudabil.

În concluzie suntem pe drumul cel bun, dar am ales o cale întortocheată. Obținem rezultate deosebite, dar copiii sunt cei care ne taxează cel mai repede și pe care noi adulții îi dezamăgim când de fapt ar trebui să fim exemple și modele.

Modul de prezentare a cunoștințelor de ecologie în școli ar trebui cunoscut de toată lumea, să existe activități practice la care să participe și părinții sau alți membri din familia copiilor, astfel încât impactul să fie larg și de durată.

Un mod concret de predare a ecologiei nu am realizat, dar materialele studiate ca bibliografie în vederea realizării acestui material sunt în măsură să satisfacă orice tip de abordare pe care ar dori cineva să-l desfășoare.

Bibliografie:

http://www.ddbra.ro/media/Ghid_practic_de_educatie_pentru_mediu_II_2009.pdf

http://yryna07.byethost15.com/Necesitatea-educatiei-ecologice-in-scoala.html

http://www.gradinitaioncreangazalau.ro/docs/Carte_ISBN_Ghid_ECO_2012.pdf

http://www.repf.ro/uploaded/files/file_a9f19a36a6.pdf

http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp18.pdf

https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/arhiva/numarul-3-2012/item/120-educaţia-ecologică-responsabilitate

http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-1-2012/02.pdf

Activități integrate realizate prin repovestire

Prof. învățământ preșcolar Ioana SZILAGYI,

Școala Gimnazială Negrilești

Pentru ca activitățile integrate să fie reușite, este necesară elaborarea unui scenariu foarte bine întocmit de educatoare cu obiective clare și sarcini zilnice pe sectoare de activitate, asigurând o paletă variată de opțiuni, facilitându-se astfel demersul abordării integrate.

Activitatea de repovestire este colaterală povestirii. Această activitate este foarte îndrăgită de copii pentru că le dă posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului, de a fi ascultați și de a se afirma. Repovestirea este o activitate dificilă deoarece îl determină pe copil să reconstruiască un subiect în funcție de vocabularul pe care îl stăpânește. Aceste activități se dobândesc treptat și de aceea rolul educatoarei, la început, este de ai oferi modele de exprimare și de relatare a unui subiect iar mai târziu să adopte o atitudine de încurajare și dirijare față de copilul care încearcă să dea o formă gândurilor.

Pentru a exemplifica abordarea acestor tipuri de activități vin cu o activitate realizată cu grupa mare de la Grădinița Școlii Gimnaziale Negrilești.

TEMA ACTIVITĂȚII „ÎN LUMEA POVEȘTILOR”

FORMA DE REALIZARE: repovestire-activitate integrată (ALA+DLC+DEC), având ca tip de activitate consolidarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi.

Categoriile de activități abordate pentru această temă sunt următoarele:

a) Jocuri și activități liber alese:

BIBLIOTECĂ:

- „Cărți favorite, personaje îndrăgite” – citire imagini

- Să realizeze drumul Scufiței Roșii prin aranjarea imaginilor din această poveste, cât și a imaginilor poveștii „Frumoasa din pădurea adormită” în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor.

- Să rezolve fișe de lucru

JOC DE ROL:

- „Alba ca zăpada și-a ei ucenici/ modelează prăjituri pentru pitici”

ARTĂ:

- Pictură pe sticlă – „Personaje din povești”

ȘTIINȚĂ:

- Să realizeze un super puzzle cu personajele poveștii „Scufița Roșie”.

- Să identifice personajele cu trăsături comune (diagrama Venn) din poveștile „Albă ca zăpada” și „Frumoasa din pădurea adormită”

- Să alcătuiască un ciorchine cu personaje pozitive și negative din povestea „Fata babei și fata moșului”.

b) Activități pe domenii experiențiale:

- DLC – Educarea limbajului – repovestire ÎN LUMEA POVEȘTILOR

- DEC – Ed. Muzicală – Personajele se prezintă prin cântece.

c) Activități de dezvoltare personală:

- Întâlnirea de dimineață; știrea zilei; salutul; calendarul naturii.

- Activitate de grup: „– Dacă aș fi un personaj aș vrea să fiu...”

- Rutine: „Cum îmi exprim sentimentele când ascult o poveste?”

- Tranziții: „Bat din palme uite-așa!”

- Forme de organizare: frontală, individuală și pe grupe.

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Activitatea începe cu Întâlnirea de dimineață: La semnalul clopoțelului copiii se aranjează în semicerc, educatoarea îi salută iar ei răspund salutului. Apoi formează un cerc ținându-se de mâini, se salută între ei începând de la omul zilei spre dreapta. Prin intermediul unei poezii distractive preșcolarii salută natura:

„Bună dimineața cer frumos!” (Ridică mâinile de-asupra capului.)

„Bună dimineața soare luminos!” (Arcuiesc mâinile de-asupra capului sub forma unui cerc.)

„Bună dimineața vântule ce alergi pe pământ!” (Mișcări ale brațelor ridicate stânga-dreapta.)

„Bună dimineața copaci!” (Arată cu mâinile forma unui copac.)

„Bună dimineața păsări mari și mici!” (Întind brațele lateral, mișcându-le sus-jos.)

„Bună dimineața pietre tari!” (Ating podeaua cu palmele.)

„Bună dimineața animale mari și mici!” (Se ghemuiesc la podea, apoi sar cu mâinile întinse în sus.)

„Bună dimineața dragi pitici!”

Educatoarea face prezența și anunță denumirea Întâlnirii de dimineață: „Dacă aș fi un personaj aș vrea să fiu...”. Copilul zilei transmite o idee de moment, completează calendarul naturii precizând ziua, luna, anul și anotimpul în care suntem.

Așezați în semicerc copiii cânta cântecelul „Înfloresc grădinile!”. În sala de grupă intră un pitic care are în mână un felinar iar la gât o trăistuță din care scoate o scrisoare de la cei șapte pitici, frățiorii lui mai mici. Educatoarea citește scrisoarea prin care piticii cer ajutorul copiilor în înțelegerea corectă a poveștilor preferate, deoarece Albă ca Zăpada a cam îmbătrânit și cred ei că aceasta încurcă poveștile. De comun acord copiii hotărăsc să îi ajute pe cei șapte pitici. Deoarece felinarul piticului avea patru flăcări (de culoare roșie, albastră, galbenă, albă), pe care piticul și-a notat nelămuririle. Le voi citi, iar voi copii veți răspunde la ele. Dintr-o cutiuță cu surprize copiii sunt invitați de către educatoare să-și ia câte o bulinuță de culoarea preferată (roșie, albastră, galbenă, albă). Sunt solicitați să se împartă în funcție de culoarea aleasă. Se formează patru grupe (grupa albaștrilor, grupa roșiorilor, grupa galbenilor și grupa albilor), fiecăreia adresându-i-se întrebările scrise pe flacăra corespunzătoare. Copiii răspund întrebărilor. Se fac aprecieri colective și individuale. Educatoarea anunță copiii că după ce vor cânta cântecelul „Bat din palme...” se vor îndrepta spre centrul unde vor găsi o floricică de culoarea bulinei lor. Copiii se îndreaptă spre centre, unde își identifică materialele și realizează sarcinile. Produsele de la centre vor fi analizate, se vor face observații și aprecieri.

Prin cântecul „Suflă vântul crengile!” se realizează tranziția către garderoba sălii, unde se va desfășura „Carnavalul eroilor îndrăgiți. Copiii se vor costuma și prin cântecelul „Câte unul pe cărare” își vor face intrarea pe scenă unde vor prezenta personajele din poveștile lor preferate prin cântece și poezii. Educatoarea face aprecieri verbale și stimulative. În încheiere copiii își manifestă bucuria prin cântecelul „Dacă vesel se trăiește!”. Activitatea se încheie cu o petrecere improvizată, degustând dulciurile pregătite de Albă ca Zăpada și ucenicii săi, audiție muzicală (deoarece muzica îi impresionează pe copii, produce emoții puternice, însoțește jocul și face parte din distracția lor).

Grupul vErde – „DREAM BIG! DREAM ECO!”

Prof. Monica LUPUȚI

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

și

Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Bistrița

Motto: „Toți suntem unul – păsări, plante, animale, minerale. Toți suntem diferite manifestări ale aceleiași energii esențiale.”

Alejandro Lerner

Încă din zorii apariției rasei umane, omul s-a situat în inima naturii, în mijlocul ei , „folosindu-se” de ea. Grija noastră față de natură ar trebui să fie o preocupare permanentă, de o importanță vitală, deoarece fenomenele de poluare, dispariția speciilor de animale și nepăsarea noastră în fața defrișărilor nu au graniță și nici limite. Din acest motiv devine imperios necesar formarea și trezirea conștiinței și conduitei ecologice prin orice activitate educativă, școlară și extrașcolară. Rolul nostru, al profesorilor, este de a ghida mintea elevilor înspre descoperire temeinică și valorificare a sentimentele de admirație față de frumusețile naturii în convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător, a drepturilor necuvântătoarelor și a dreptului nostru la un aer curat.

Constituirea unui grup eco creează un cadru propice pentru cunoașterea, cercetarea și promovarea naturii prin fiecare element al ei, un cadru în care elevii sunt invitați la o incursiune care să îi apropie de lumea magnifică ce îi înconjoară, să ajungă să dezlege din tainele naturii, să realizeze complexitatea unei simple frunze sau să parcurgă rândurile unui basm intitulat: „Singura zi din viața unei libelule.”.

Scopul acestui grup este acela de a focaliza energia elevilor înspre dorința de a descoperii lucruri noi și interesante, curiozități, elementele fantastice care conturează noțiunea de „natură”, căldura și inteligența animalelor, legătura de prietenie ce se poate forma între om și animal, mireasma unei flori, puterea fiecărui val al Mării Negre etc.

Printre obiectivele urmărite menționez următoarele: conștientizarea rolului și a importanței animalelor domestice/sălbatice/pe cale de dispariție/extincte, formarea intelectuală a elevilor prin deprinderea de a lucra în echipa și de a avea un team leader, de a avea inițiative și de a-și dezvolta relații de colaborare și de a înțelege noțiunea de competiție în mod constructiv, realizarea nevoii acute de protecție și conservare a speciilor de păsări, descoperirea zonelor de importanță avifaunistică, identificarea planurilor de management integrat pentru conservarea unor specii și a unor zone naturale protejate ș.a .

Am participat împreună, în acest an școlar, la diverse activități, ne-am cimentat temeliile și regulile grupului, am învățat să muncim în echipă și să oferim dreptul la replica, am realizat faptul că suntem toți implicați în lupta pentru mediu și că poluarea ne afectează pe fiecare în parte.

Cred ca cea mai importantă realizare din acest an a fost faptul că, ai mei elevi, au deschis ochii și au văzut natura în tot spectrul ei, au devenit mai maturi și mai asumați, iar despre proiectele noastre… în episoadele următoare!

Pictează lumea în verde!

Prof. Monica LUPUȚI

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

Am pornit de la o întrebare adresată elevilor și anume: „Ce este pădurea?” Răspunsul primit a fost unul general, elevii au descris pădurea ca fiind o zonă verde cu mulți copaci unde pot desfășura o multitudine de activități, aceasta fiind un loc de relaxare, de petrecere a timpului liber în natură, un spațiu prielnic pentru picnic și grătare, un prieten al biciclistului și al excursionistului etc.

Și totuși, i-am întrebat, dacă și în zilele noastre mai putem descrie pădurea ca pe o zonă verde cu mulți copaci? Pe premisa acestei întrebări pornim, cu ajutorul proiectelor, o călătorie de descoperire a pădurii și chiar a definirii propriei relații în raport cu aceasta. Proiectele au fost pe măsura elevilor, la superlativ, atât ca și prezentare cât și o clară conștientizare a rolului și a importanței pădurii în viața fiecăruia, în special în țara noastră unde practicile forestiere ilegale și iresponsabile merg mână în mână cu o legislație defectuoasă și prost aplicată.

Într-o lume dominată de tehnologie, pădurea suferă în tăcere, iar durerea ei nu poate fi auzită ci doar văzută.

Elevii minunați ai Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” Bistrița au sărbătorit importanța Pădurii printr-o serie de activități menite să atragă un semnal de alarmă asupra pericolului defrișării în exces, să aprindă o lumină verde asupra importanței pădurilor și să ne invite la amintirea sentimentului de respect cuvenit la adresa acesteia, respect de care unii dintre noi am uitat, gândindu-ne doar la interesul propriu.

Zece echipe au intrat într-o competiție constructivă pentru cel mai puternic mesaj, o competiție care are ca scop comun conștientizarea răului pe care noi, oamenii, îl facem la adresa pădurilor noastre.

Echipele și-au ales fiecare un nume cu mesaj emoționant, cu valențe pozitive sau sintagme care atenționează un viitor negru – Prietenii pădurii, Ecoul Verde, Smile of the forest, Pictează lumea în verde, Cu drag pentru natură, Pădurea – Smaraldul Universului, Tabăra Verde, Pădurea – Fabrică de Oxigen, Și copacii au suflet, Reîmpădurim Pădurea, Pădurea – muza mea, Pădurea – Oceanul Verde al Universului și Viața Pădurii.

Printre multele elemente descoperite sau aprofundate de către elevi pe această potecă din firul pădurii, elevii au realizat faptul că pădurea este un rezervor de oxigen necesar tuturor organismelor vii iar prin faptul că absoarbe dioxidul de carbon tot ea ne ajută la reducerea poluării, având un dublu și crucial rol pozitiv. Această minunată pătură verde reprezintă un sistem ecologic complex care adăpostește specii de nevertebrate și de vertebrate variate și felurite. Ea împiedică eroziunile și alunecările de teren, este o sursă nestemată de remedii naturale și un bun terapeut pentru sufletul nostru.

Pe parcursul derulării acestor proiecte, elevii au devenit prietenii pădurii, au prezentat discursuri înălțătoare și pline de respect și de dragoste la adresa oceanului verde, au venit cu soluții de pus în practică ce nu au rămas doar la stadiul de vorbe și au conștientizat atât pericolele cât și negura viitorului în cazul în care acțiunile negative nu se vor stopa. Și cea mai importantă idee pe care și-au însușit-o a fost cea prin care ei au înțeles pe deplin că soarta pădurii se afla în mâinile lor!

Dintre discursurile elevilor menționez următoarele două. Primul citat este unul cu descriere lucrativă, adică explicarea manierei de lucru al echipei Tabăra Verde prin condeiul elevei Someșan Mara și este o exemplificare a metodelor de lucru alese, a capacității de gestionare corectă a timpului și a resurselor, a asumării noțiunilor de team leader și team work ș.a.

„Maniera noastră de lucru a debutat cu formarea echipelor de lucru (Grupa Informații – Grupa Poze – Grupa Macheta și Grupa Ghiveci). După ce am stabilit cu exactitate echipele de lucru am pus la punct un program de întâlnire și numărul de întâlniri necesar (cinci). S-a stabilit modul de lucru a fiecărei echipe în parte. Spre exemplu, echipa Ghiveci se va ocupa de recoltarea și recunoașterea bulbilor alături de plantatul acestora, însămânțarea gazonului și udarea zilnica a acestuia; echipa Informații se ocupă de conceperea replicilor în versuri cu valoare științifică și de colecția de curiozități; echipa Macheta se ocupă de aplicarea mușchiului, construirea căsuțelor și realizarea cascadei etc. Ne dorim foarte mult să câștigăm premiul de „Cel mai bun proiect dedicat Pădurii” dar am conștientizat că acesta este, cum ne spunea doamna profesoară, un beneficiu primar, de moment iar cel mai important beneficiu este cel secundar, care durează și formează în timp și anume faptul ca am reușit să devenim o echipă, am legat prietenii, ne-am sudat ca și colectiv, am reușit să realizăm tot ce ne-am propus, ne-am mobilizat unii pe alții, ne-a ajutat la creșterea încrederii în forțele proprii iar aceste amintiri vor rămâne mereu în albumul nostru de suflet, prin oglinda eco!

Cea de-a doua exemplificare este culeasă din discursul extraordinar de emoționant al echipei Pictează lumea în verde, aceștia construind o machete împărțită în două segmente – o lume ideală, mirobolantă, verde și o lume poluată și tristă – „Priviți o lume verde, o lume curată, o lume în care copacii domnesc, o lume în care animalele trăiesc parcă în rai. Singura noastră întrebare este: Vă doriți să păstrați acest paradis? Lumea poate arăta și altfel, priviți, o lume în care poluarea domnește, o lume în care mâinile omului distrug creația lui Dumnezeu iar întrebarea noastră este următoarea: Voi chiar vă doriți o astfel de lume? O lume curată este o viață sănătoasă iar o viață sănătoasă aduce zâmbete pe chipurile oamenilor iar ei își manifestă bucuria protejând natura. Aceștia trăiesc zâmbind, fauna nu știe ce este frica de oameni iar flora își împărtășește farmecul în lumea toată. Dacă vă doriți această lume spuneți stop defrișării pădurilor, reciclați și cel mai important: iubiți natura. O lume poluată e o lume plină de teroare, o astfel de lume aduce lacrimi în ochii oamenilor, făcându-i, paradoxal, să distrugă și mai mult natura. În această lume oamenii trăiesc un coșmar, înconjurați de sute de medicamente iar totul este în zadar, poluarea este suverană.

Fiecare OM are câte două mâini, iar aceste mâini, prin puterea imaginației, le putem transforma în pensule. Printr-o singură atingere putem da lumii ori culoarea cenușie ori pe cea verde. Fiecare OM poate alege. Soarta viitoarelor generații se află în aceste pensule iar noi vă îndemnăm să pictați lumea în culoarea verde!

O campioană…

Prof. Teodora SZAKACS-GRIGA

Liceul cu Program Sportiv, Bistrița

Albert Einstein spunea: „Există lucruri despre care știm că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează.”

Butz Anamaria Bianca are 16 ani și este elevă in clasa a IX-a la Liceul cu Program Sportiv Bistrița, secția handbal.

Un zâmbet reflectă la o simplă privire fericirea unei persoane care are oportunitatea de a fi acceptată de către societate…

A ști că în ciuda dizabilității societatea iți oferă o oportunitate, este motorul care te mișcă pentru a putea să-ți împlinești visurile... și care lasă o urmă adâncă și anume „ȘI EU POT!”

Ce simți tu? Ai mai avut situații stânjenitoare? (am întrebat-o într-o zi…) (În ochii ei verzi am citit o urmă de tristețe)

„În clasa a VIII-a colegii îmi reproșau că nu voi reuși la admiterea la Liceul Sportiv”…

Acesta a fost răspunsul Anei, un om diagnosticat cu coxartroză încă din primele zile ale vieții…

Operată pentru prima dată la vârsta de un an,

a doua oară la vârsta de un an si șase luni,

iar a treia oară la vârsta de 11 ani….

Și NU! Acei colegi nu au avut dreptate!!!!!!!

Cine spune că noi nu putem?

Totul se poate atinge când ai voință…

Da, aceasta este Ana, eleva mea, sportiva noastră, a Liceului cu Program Sportiv.

O admir și o respect din tot sufletul pentru ceea ce face!

Este componentă a echipei de junioare I a LPS Bistrița.

Motricitatea ei, voința, perseverența, valoarea umană, sunt calități pe care noi, cei din jurul ei, poate nu le avem…

Imaginile vorbesc de la sine.

Aleargă, sare, cade, se ridică, se antrenează și joacă în competițiile oficiale de junioare I, reprezentând liceul nostru.

Am rămas extrem de surprinsă când am văzut la începutul anului școlar viteza și motricitatea cu care este înzestrat acest copil. Dar aceste calități le-am văzut pur și simplu cu ochii unui profesor, a unui antrenor. Abia mai târziu mi-am dat seama ca Ana șchiopătează în timp ce aleargă…

Vorbind cu ea mi-a spus povestea ei… M-am emoționat…

Mulți copii fără probleme de sănătate evită să facă mișcare din diferite motive; unul fiind (din experiența mea la catedră), INTERESUL 0 pe care îl manifestă când este vorba de sănătatea lor, de educația prin mișcare (indiferent că vorbim de Liceul cu Program Sportiv sau de orele de educație fizică școlară).

Nu mă feresc să spun proverbul: „Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare.” Invocă tot felul de motive de sănătate sau prezintă profesorului la oră o scutire medicală…

Dar Ana nu este la fel ca unii elevi despre care vorbeam mai sus…

Are o viața normală și are o voință de fier care-i permite să treacă peste toate obstacolele.

Recent am participat la Simpozionul elevilor organizat de Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Bistrița-Năsăud / Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Bistrița-Năsăud.

Dârzenia ei mă întărește și pe mine. În ochii ei verzi se citește optimismul.

Bravo, Ana! Ești un exemplu pentru copii, adolescenți și vârstnici!

Te felicit din inimă!!!!!!!!!!!!!!!