Se afișează postările cu eticheta Baciu Antonia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Baciu Antonia. Afișați toate postările

marți, 22 iunie 2021

Amintiri în nimicuri


 Antonia BACIU,
clasa a V-a, Palatul Copiilor Bistrița

 

În timp ce făceam curat,

În dulapul meu dezordonat,

Am găsit o cutiuță

Albă și micuță.

Și am deschis-o ușor.

Erau obiecte ciudate.

Le priveam uimită cu gând întrebător.

Am văzut în ele

O poveste din amintirile mele.

Povestea începe cu ambalajul de bomboană:

Arată veselia de la patru ani, când totul era ca un joc în goană.

Capacul de pix este cam ros,

Căci învățam să scriu frumos.

Și bucata de elastic:

Ce îmi mai aranjam părul „plastic”!

Iar colțul de plic,

O piesă din scrisoarea mea de Crăciun cu un desen magic.

Supapa de ulei

Arată că născoceam invenții cu verișorii mei.

Bucata de ceară,

O parte din lumânarea de ziua mea, care s-a aprins într-o seară.

Această capsă puțin îndoită

Arată pasiunea mea de a scrie dintr-o idee nemaipomenită.

Obiectele spun povești

Care îți arată cât de mult crești.

marți, 9 martie 2021

Îmbrățișarea aburului

 Scrieri din Atelierul Primăverii


 

Antonia Baciu,
clasa a V-a,
Palatul Copiilor Bistrița

 

În dimineața cea luminoasă,

O pisică prea curioasă

Privea pe geamul unei case

Cu perdele mătăsoase.

Ea țintea cu privirea

Ceva care-i sporea uimirea.

Ce-o fi oare?

Pare o bucată din soare.

Nu, este maronie.

Să fie totuși o pălărie?

Miau! Nu poate fi asta.

Dar mă uimește mireasma.

Să fie o floare?

Deasupra plutește ceață de ploaie

Și totuși nu se-nmoaie.

Stai! Mireasma e de familie.

Văd, vin oameni la masă

Și stau acum cu veselie.

Aroma îi adună pe toți, savuroasă.

Uite, mama taie o felie

Moale, pufoasă și rumenie.

Da, e pâinea din casă

Acum din cuptor scoasă.

Iar aburul e ca o îmbrățișare.

Ce ține la masă familia mare

Și ziua devine o sărbătoare.

 

(Premiul I la Concursul Național de creație artistică „Amândoi în aburul pâinii”, Târgu Mureș, martie 2021)