Abordarea textului juridic din perspectiva caracteristicilor stilurilor funcţionale şi a funcţiilor comunicării (aplicație pe Codul Familiei)

Prof. Anda LAZAR,

Liceul Teoretic „Constantin Romanu-Vivu” Teaca

Stilul funcțional reprezintă o variantă a limbii care înlocuiește funcția de comunicare într-un domeniu de activitate determinat. Orice stil funcțional apare ca un mode în funcție de care vorbitorii îsi modelează intenționat sau involuntar forma comunicării.

Tipuri:

STILUL BELETRISTIC/ARTISTIC

STILUL ȘTIINȚIFIC

STILUL ADMINISTRATIV/OFICIAL

STILUL PUBLICISTIC

STILUL COLOCVIAL

STILUL ADMINISTRATIV/OFICIAL se manifestă în sfera relaților publice din domeniul legislativ, prin modalități de comunicare specifice, având conținut: regulamente, decrete, legi, protocoale, rapoarte, manifeste, statute (monolog scris); cuvăntări în cadrul oficial- declarații, discursuri, alocuțiuni (monolog oral); corespondență oficială (dialog scris); ședințe, procese, adunări generale, campanii electorale.

Caracteristici:

- Formulele tipice/cliseele lingvistice- formule introductive: prin prezenta vă aducem la cunoștință, Subsemnatul formule de încheiere: Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal expresii tipice (bazate pe prepoziții si alocuțiuni): în conformitate cu, ca urmare a hotărârii, având în vedere, cu privire la;

- Frecvența abrevierilor (art., alin., lit., a.c.)

- Aplicarea regulilor de prezentare grafică (aranjarea în pagină după anumite norme)

- Utilizarea formularelor-tip cu regim special, oferite de instituțile în drept (cerere de alocații, permise, aplicații pentru solicitări de posturi);

- Precizia, claritatea, corectitudinea- toate doceumente oficiale utilizează un limbaj coerent, logic, accesibil oricărui receptor interesat, fără ezitări în exprimare, respectând toate normelelimbii literare: „Articolul 13.2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa” (Declarația universală a drepturilor omului);

- Enunțurile cu formă impersonală construite pe baza unor structuri specifice: forme verbale impersonale (Este necesar să.../Se impune aplicarea.../Vi se aduce la cunoștință), infinitiv cu valoare de imperativ (A se vedea paragraful...), reflexiv pasiv (Se instituie un sistem), frecvența grupurilor predicative care indică posibilitate și necesitate (Primăriile pot și trebuie să asigure...).

În ilustrarea acestui demers am ales ca și aplicație Codul Familiei, un text de lege în principal accesibil publicului neavizat, care dorește să cunoască îndeaproape litera legii, dar și elevilor, care îl pot studia în cadrul orelor de limbă și comunicare. Acest cod este imperios necesar să fie cunoscut, având în vedere importanța acordată de societatea actuală familiei, văzută ca și imagine a acesteia. Un alt motiv important în abordarea textului juridic a fost reprezentat de nevoia de a se cunoaște textele juridico-administrative, atât de necesare în menținerea noastră în pas cu dezvoltarea umană și socială.

FACTORII COMUNICĂRII

CONTEXT (locul + momentul comunicării, statutul interlocutorilor)

CANAL (mediu de transmitere a informației: aer, scrisori, rețele electronice)

EMIȚĂTOR->MESAJ (secvența de semnale)+ REFERENT (tema discuției)> RECEPTOR

COD (sistem de comunicare verbal/nonverbal)

Tipuri de comunicare

În funcție de transmiterea mesajului intr-un context și printr-un anumit canal

- Comunicare directă: partenerii comunicării se află într-un context comun

- Comunicare mediată: partenerii comunicării folosesc diverse mijloace ca telefonul, faxul, corespondență scrisă

În funcție de relația emițător-receptor:

- Comunicare bilaterală: receptorul devine la rândul lui emițător (dialog cotidian, emisiuni radio/TV interactive)

- Comunicare unilaterală: receptorul nu poate deveni emițător (mesajul este transmis intr-un singur sens)

În funcție de codul folosit:

- Comunicare verbală: realizată oral/scris prin intermediul unei limbi cunoscute

- Comunicare nonverbală: realizată prin intermediul gesturilor, al mimici sau al sistemelor special create (alfabetul Braille, semnele de circulație)

FUNCȚIILE LIMBII

FUNCȚIA DENOTATIVĂ/ REFERENȚIALĂ/ INFORMATIVĂ/ COGNITIVĂ

- Reflectă conținutul mesajului, transmiterea propriu-zisă a informației (Plouă)

FUNCȚIA EMOTIVĂ/EXPRESIVĂ

- Ilustrează starea afectivă a emițătorului, atitudinea vorbitorului față de conținutul mesajului;

- Se manifestă prin elemente paraverbale, grade de intensitate, de comparație, prin interjecții (Brr...e teribil de frig!)

FUNCȚIA CONATIVĂ/ PERSUASIVĂ/RETORICĂ

- Evidențiază prelucrare receptorului de către emițător, în vederea angajării receptorului în comunicare;

- Se manifestă prin formule de adresare directă: apelative în cazul vocativ, verbe la imperativ, construcții interogative/exclamative (- Dragă, stai să-ți explic! Oricum mă interesează și opinia ta!)

FUNCȚIA FATICĂ

- Asigură păstrarea contactului dintre emițător și receptor;

- Se manifestă prin formulări care mențin atenția destinatarului (Alo! Mă asculți? Mai ești acolo, nu?).

FUNCȚIA METALINGVISTICĂ

- Ilustrează informațiile despre cunoasterea limbajului, fiind predominantă în enunțurile care aparțin metalimbajului. (Hipologia este o modificare fonetică bazată pe suprimarea unei silabe repetate imediat „măligă”, în loc de „mămăligă”)

FUNCȚIA POETICĂ/ESTETICĂ/LITERARĂ

- Reflectă stilul individual, calitățile particulare ale limbajului (armonia, rafinamentul, oralitatea ș.a.),

- Reprezentând funcția predominantă a artei verbale („Când am deschis ochii mă aflam/în acest trup pe care-l vezi/și vinovat de felul lui eram/cum vinovate-s frunzele că-s verzi.” Nichita Stănescu - Destin).

Luând în considerare funcțiile comunicării ale lui Roman Jakobson, textul juridic selectează doar FUNCȚIA DENOTATIVĂ/ REFERENȚIALĂ/ INFORMATIVĂ/ COGNITIVĂ, deoarece acesta reflectă conținutul mesajului, transmiterea propriu-zisă a informației. Limbajul este în concordanță cu ceea ce textul trebuie să exprime, atât specialistului în domeniu, care îl compune, cât și cititorului neavizat, care dorește să se familiarizeze cu acest tip de text.

CALITĂȚILE GENERALE ȘI PARTICULARE ALE STILULUI

CALITĂȚILE GENERALE:

CORECTITUDINEA - respectarea normelor ortografice, gramaticale și de punctuație

CLARITATEA - formularea coerentă, logică și accesibilă

PROPRIETATEA - utilizarea unor mijloace lingvistice adecvate conținutului; concordanța dintre intenția emițătorului, conținutul de idei și exprimare

PRECIZIA - siguranța în exprimare

PURITATEA - folosirea mijloacelor lingvistice consacrate prin uzul curent sau prin tradiția literară.

Abateri de la calitățile generale ale stilului:

- Anacolutul (întreruperea continuității sintactice în propoziție sau frază, datorită neconcordanței dintre planul logic și cel gramatical al enunțului)

- Solecismul (apariția dezacordurilor; utilizarea improprie a elementelor de relație la nivelul frazei)

- Nonsensul (exprimarea contradictorie generatoare de absurd)

- Paradoxul (asocierea unor idei contradictorii, dar demonstrabile)

- Obscuritatea/galimatias-ul (formularea incoerentă confuză)

- Echivocul (formularea unor enunțuri cu cel puțin două sensuri, fără posibilitatea de a opta pentru unul dintre ele)

- Pleonasmul (repetarea aceleași idei prin alăturarea unor termeni cu sens identic sau apropiat)

- Tautologia (repetarea aceluiași cuvânt în propoziții sintactice diferite)

- Prețiozitatea (exprimarea afectată)

- Ermetismul (exprimarea încifrată)

- Prolixitatea (exprimarea stufoasă lipsită de precizie; aglomerarea comunicării cu multe cuvinte inutile și prost plasate în context)

- Digresiunea (îndepărtarea de la ideea principală a comunicării prin vehicularea altor idei)

- Licența poetică (abaterea intenționată cu valențe expresive de la normele limbii).

TIPURI DE COMUNICARE (aplicaţie pe Codul Familiei)

1. în funcţie de transmiterea mesajului într-un context şi printr-un anumit canal, textul juridic oferă o comunicare mediată, partenerii comunicării folosindu-se de un canal scris (suportul textului de lege propriu-zis)

2. în funcţie de relaţia emiţător-receptor, textul juridic este caracterizat de o comunicare unilaterală; receptorul nu poate deveni emiţător (mesajul este transmis într-un singur sens)

3. în funcţie de codul folosit, se poate vorbi de o comunicare verbală, realizată scris prin intermediul limbii române.

Concluzii:

Abordarea textului juridic din perspectiva caracteristicilor stilurilor funcționale și a funcțiilor comunicării reprezintă un demers viabil în cadrul orelor de limbă și comunicare alocate, fiind un bun instrument în apropierea elevilor de textele așa-zise mai „seci”, lipsite de atingerea narațiunii, dar extrem de necesare în parcurgerea instruirii didactice.

Textul juridic își are importanța în societate și mediul școlar, fiind fundamentul pe care se sprijină reglementările sociale.

Bibliografie:

Jakobson, Roman. Closing Statements: Linguistics and Poetics. Cambridge: Cambridge Massachusetts Press, 1960.

Online, Drept. Codul Familiei. Codul Familiei actualizat. 05 Iunie 2011. 05 Iunie 2011 <http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_familiei.php>.

Pamfil, Alina. Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise. Pitești: Editura Paralela 45, 2007.

—. Studii de didactica literaturii române. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2006.

Zlătescu, Victor, Dan. Introducere în legistica formală. Tehnica legislativă. București: Editura Oscar Print, 1996.