17 convorbiri telefonice pe avioane de hârtie

 Gianni Rodari 100 – B

prof. coord. Aurora RAD,
Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița

 

În 23 octombrie 2020 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea scriitorului Gianni Rodari. Fascinația cărților lui inspiră generații după generații. Amintesc măcar una dintre implicările generației anterioare de elevi, pe care am coordonat-o, într-un atelier rodarian, derulat, în urmă cu șase ani, la Biblioteca Județeană George Coșbuc BN: „Mesaje de prietenie, lansate în zbor, lui Gianni Rodari, până dincolo de nori”. Cu acel prilej, elevi din clasa I A de la Colegiul Național Andrei Mureșanu, în colaborare cu elevi de la Palatul Copiilor, grupe de creație literară româno-italiene, au vizionat filmulețe despre scriitor, secvențe din spectacole create pe marginea operei lui și au lansat în zbor, pe umbreluțe colorate, mesaje de prietenie către scriitorul italian Gianni Rodari.

Acum, răspunzând invitației grupei de italiană creativă, coordonată la Palatul Copiilor Bistrița de profesorul Ioan-Sabin Mureșan, provocare intitulată „Alo, Gianni Rodari?”, o parte din efectivul de elevi ai clasei a II-a A de la CNAM, pe care-i îndrum, un fel de Șoricei de Bibliotecă, înscriși și la Palat, la grupa de teatru/ creație literară, lansează, pe avioane de hârtie, întrebări, aprecieri pline de șarm către iubitul scriitor italian Gianni Rodari. Și, pentru că sunt îndeletniciți cu „Gramatica fanteziei”, țes convorbiri cu autorul iubit, cu dezinvoltură, miez și umor.

Ilinca Cîrcu:

– Mă numesc Ilinca și, în urmă cu un an, am primit bilet la spectacolul de balet pentru copii, scris după romanul dumneavoastră „Aventurile lui Cipollino”, care mi-a plăcut enorm de mult. Și eu sunt balerină și mi-aș dori foarte mult ca, pe viitor, să fiu și eu aleasă într-un rol din spectacolul de balet „Cipollino”. Ar fi minunat!

 

Raluca Poienar:

– Alo, mă auziți? Gianni Rodari? Alo?

– Da, desigur!

– Aaaa… leșin! Nu pot să cred! Aș vrea să vă întreb ceva. Oare pot?

– Da. Ce ai dori?

– Câte idei ați avut până în acest moment?

– O, ce întrebare! Păi..., cred că 100 000 de idei.

 

Tudor Moldovan:

– Alo, Gianni Rodari?... Alo, mă auzi, Gianni Rodari?...

– Daaaa!

– A, e bine, mă auzi, e bine. Și ce mai faci ? Cum mai ești?

– Eu sunt bine... Tu?

– Azi joc primul meu meci de handbal.

– Bravo! Sper să câștigi!

– Sper și eu, am emoții!

– Să auzim de bine!

– Pe curând!

 

Maria Uilean:

– Alo, Compania Gianni Rodari?

– Da. De ce ai sunat?

– Ca să vă spun „La mulți ani!”.

– Mulțumesc mult!

– Câte cărți aveți?

– Unsprezece, pentru copii!

– Am înțeles! Mulțumesc. La revedere!

– La revedere!

 

Mihai Marțian:

– Serios? Gianni Rodari?

– Da, eu sunt.

– Văd un film cu dumneavoastră.

– Ok. Este frumos?

– Foarte!

– Îmi trimiți o filmare cu acel film?

– Da! Desigur! Gata!

– Mulțumesc! Acolo eram tânăr.

– Exact!

– Mulțumesc că m-ai sunat!

– Cu mare-mare plăcere!

– La revedere!

– La revedere!

– Of, a pierdut filmul!

– Dar mai am popcorn și suc!

 

Lucas Florea:

– Gianni Rodari, vreau să te întreb dacă ai fost pasionat de ceva Meserie. Și mai vreau să îmi spui cum ți-a mers viața „până ce ai împlinit 100 de ani”.

 

Adelina Luminița Stoleru:

– Bună ziua! Mă numesc Adelina Stoleru, sunt în clasa a II-a, la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Doresc să vorbesc cu domnul Gianni Rodari.

– Bună ziua, eu sunt, despre ce ai dori să discutăm?

– Știu că a trecut ceva vreme, dar aș dori să vă întreb dacă vă mai amintiți prima zi de școală…

– Da, îmi amintesc cu plăcere, a fost minunată, mi-am făcut mulți prieteni.

– Ce frumos!

– În ce an v-ați născut?

– Eu?

– Da.

– M-am născut în anul 1920.

– Tocmai s-au împlinit 100 de ani de la nașterea dumneavoastră. Pot să vă întreb care sunt animalele dumneavoastră preferate?

– Da, îmi plac câinii, pisicile și caii.

– La școală care a fost materia preferată?

– Am avut două pasiuni, matematica pe care o vedeam ca o joacă cu numerele, dar joaca cu cuvintele m-a atras mai mult, astfel am devenit jurnalist și scriitor.

– Trebuie să merg la ora de creație literară, vă mulțumesc pentru timpul acordat. La revedere!

– Și eu îți mulțumesc, te mai aștept și altă dată să vorbim. La revedere!

 

Veronica Maria Stoleru:

– Bună ziua! Mă numesc Veronica Stoleru, sunt în clasa a II-a, la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Doresc să vorbesc cu domnul Gianni Rodari.

– Bună ziua, eu sunt, despre ce ai dori să discutăm?

– Doresc să vorbim despre activitatea dumneavoastră de scriitor.

– Da, ce ai vrea să știi?

– Am citit o parte din cărțile dumneavoastră, mi-au plăcut foarte mult, joaca cu cuvintele și personajele hazlii atrag curiozitatea fiecărui copil. Ce v-a determinat să scrieți cărți pentru copii?

– Amintirile plăcute din copilărie m-au determinat să le transpun în câteva cărți adresate copiilor.

– Sunteți un jurnalist și un scriitor renumit, ce altă meserie ați fi ales?

– Da, bună întrebare. Pentru mine scrisul este ca o joacă cu cuvintele, cred că mi-ar fi plăcut și joaca cu cifrele, adică să devin matematician.

– Dacă vă făceați matematician, cu siguranță matematica era mai distractivă. Care a fost prima carte scrisă și la ce vârstă ați publicat-o?

– Prima carte scrisă de mine se numește „Cartea cu poezii vesele”, am publicat-o în anul 1950, aveam 30 de ani pe atunci.

– Din păcate trebuie să ajung la ora de matematică care nu este atât de distractivă precum cărțile scrise de dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru timpul acordat. La revedere!

– Și eu îți mulțumesc, te mai aștept. La revedere!

 

Sofia Giancaspro:

Mama a auzit telefonul. Când a văzut chenarul, a strigat:

– Sofia! Este Gianni Rodari!

– Poftim? Este Gianni Rodari! O, Doamne! Spun eu.

– Oare o să ne înțelegem?

– Ai uitat că știm italiană. Aloooo...

 

Diana Tămaș:

– Alo, Gianni Rodari? E cineva acolo?

– Da!

– Nu pot să cred!!! Vreau să scriu și eu cărți ca și tine. Și să inspir și eu copii. Cum ai făcut? Vreau un sfat!

– Am să-ți dau un sfat: Fii tu însăți și inspiră-te din cărți!

– Îți mulțumesc din suflet! (Gianni Rodari, o legendă!)

 

Miruna Hordoan:

– Alo, Gianni Rodari?

– Da!

– Tu ai scris „Gelsomino în țara mincinoșilor”, „Aventurile lui Cepelică”, „Gramatica fanteziei” și...?

– Da!

– Cam cât o să-mi ia să citesc toate cărțile tale?

– Cam un an maxim, minim trei luni.

– Mulțumesc! La revedere, Gianni Rodari!

– La revedere!

– Stai!!! Am uitat să îți spun că am câștigat concursul național.

– Felicitări!

– Mulțumesc!

 

Sebastian Poienar:

– Hei! Ești tu? Gianni Rodari?

– Da, sunt eu.

– Nu pot să cred! Ești chiar tu.

– Da!

– Îmi poți da niște sfaturi?

– Desigur. Ce vrei să afli?

– Câte cărți ai?

– Douăzeci și cinci fără opinci.

– Deci, ești chiar tu.

– Da, eu.

 

Răzvan Neagoș:

– Bună, Gianni Rodari! Sunt foarte curios... Câte cărți ai creat?

– Nu mai știu exact, băiețelule. Am scris foarte multe. Dacă vrei să afli, du-te la bibliotecă!

– Ok, vreau să aflu mai multe despre tine.

– Acuma o să-ți zic cartea mea...

– Este Cepelică!

 

David Albețel:

– Alo, Gianni Rodari? Doresc să vă mulțumesc pentru minunatele dumneavoastră lucrări pentru copii. Mi-au plăcut foarte mult „Aventurile lui Cepelică” și aștept cu nerăbdare următoarea dumneavoastră creație!

 

Albert Negrea:

– Alo, Gianni Rodari?

– Da!

– Sfinte Sisoe!

– Vrei ceva anume?

– Da.

– Ce?

– Să nu te superi.

– Bine!

– Din ce cauză ai murit?

– Nu vreau să vorbesc despre asta.

– Bine, atunci vreau să te întreb cum ai ajuns așa de creativ? Cum ai scris așa de multe cărți? E frumoasă italiana?

– Nu am fost pregătit pentru atâtea întrebări. Creativ am ajuns pentru că mi-a plăcut creația!

– Bine, interesant.

– Scuze că nu ți-am răspuns la toate întrebările!

– Nu-i nimic.

 

Luca Mureșan:

– Gianni Rodari, pentru toate cărțile pe care le-ai scris, primești 100000000000000000000000000∞ de euro!