Un pianist pierdut

 Scrieri din Atelierul Iernii

 

Daria-Maria TIMIȘ-VARGA

 

PERSONAJE: pianistul Morec, membrii Frăției Colecționarilor de Suflete Pierdute și Sufletul de pianist

CADRU: pe străzile orașului Paris și în sediul Frăției

ACȚIUNE: Morec cântă la pian pe străzile Parisului. Încearcă să câștige doi bănuți. De frig, se ascunse în pian. Acolo găsi un suflet de pianist. Deschise capacul pianului și dădu nas în nas cu membrii Frăției Colecționarilor de Suflete Pierdute.

Morec: Ce vreți?

Unul dintre membri: Vrem Sufletul de pianist.

Morec: El?

Membrii: Da.

Morec: Nu.

Membrii: De ce?

Morec: Ce drept aveți să îl luați?

(Morec privi spre suflet.)

Morec: Suflete, vrei să pleci cu ei?

Sufletul: Nu.

Membrii: Nu asculta sufletul, Morec! Dă-ni-l!

Morec: De ce?

Membrii: Pentru că e un suflet pierdut.

Morec: Cum s-a pierdut?

Membrii: S-a pierdut căci a alergat spre un scop nevăzut.

(Sufletul se ascunse în pian. Membrii se apropiară.)

Membrii: Ce ai simțit când te-ai pierdut?

Sufletul: Simțeam că visez cu ochii deschiși.

Morec: Cum ai devenit un suflet pierdut?

Sufletul: De boală, eram ca florile tremurânde. Dar nu am murit, ci am devenit un suflet pierdut.

(Membrii Frăției Colecționarilor de Suflete Pierdute au bătut o dată din palme și au ajuns cu toții în sediul lor. Un membru apăsă pe un safir și apărură 4.000 de lingouri de aur.)

Unul dintre membri: Dacă ne dai sufletul, vei primi lingourile. Dacă nu, toți membrii familiei tale vor deveni suflete pierdute.

Morec: Ce îi veți face sufletului?

Membrii: Îi vom da nume.

Morec: De ce nu vrei nume?

Sufletul: Ca să fiu un pian. Nu mă dați!

(Morec luă, totuși, sufletul și îl dădu membrilor. Membrii îi dădură sufletului un nume și îl lăsară liber. Morec primise aurul și trăi fericit.) 

(ÎN FINAL: Sufletul își dădu seama că se temuse degeaba.)

Daria-Maria Timiș-Varga este elevă în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Avram Iancu, Bistrița și membră a cercului de creație literară de la Palatul Copiilor Bistrița.