Școala online – o experiență de neuitat

 prof. Aura COMORAȘU,
Școala Gimnazială Sascut, Bacău

 

„Niciun mediu online nu poate înlocui contactul afectiv și emoțional de care, deopotrivă, copiii și profesorii au nevoie pentru a crea un mediu de învățare. Cu precădere, preșcolarii sunt categoria cea mai dificilă cu care poți lucra în online. Preșcolarii au nevoie de mișcare, de explorare, de menținerea fantasticului și poveștilor din cadrul grădiniței. Cum facem acest lucru prin intermediul unui ecran? O metodă pe care multe grădinițe au abordat-o este aceea de a posta, într-un spațiu virtual, teme zilnice pentru fiecare activitate din orarul preșcolarului. Suntem conștienți de faptul că părintele nu va reuși să parcurgă toate activitățile dintr-o zi normală de școală, dar important este să îi oferim alternative, sprijin și ghidaj, dar și conectare cu educatorul prin video, înregistrări audio sau poze. Un pas foarte important este de a da feedback fiecărui copil, de a păstra contactul cu ce lucrează și cum poate îmbunătăți sau, pur și simplu de a-l încuraja și felicita pentru munca depusă”. (Emilia Dinică, alumnă Teach for Romania, https://teachforromania.org/cum-lucram-cu-prescolarii/, ora: 00.02.)

 

Trebuie să mărturisesc că până în luna martie foloseam calculatorul/laptopul doar pentru a-mi organiza planificări, proiecte de lecție, teste sau fișe de lucru pentru elevii mei sau pentru a-mi realiza proiectele, referatele sau lucrările de specialitate pe care le am fie la master, fie la conversie.

Termenul de „învățare online” mi se părea străin și a desfășura ore pe o platformă educațională mi se părea un frumos vis îndepărtat. În calitate de profesoară de limba și literatura română am utilizat softuri educaționale, dar provocarea reală a pătruns în luna martie, când am fost nevoiți să ne adaptăm lecțiile utilizând platforme. Cele mai utilizate platforme sunt Teams, Google Classroom și Zoom.

Învățământul online presupune multă atenție, efort și implicare în căutarea resurselor pe care le vom transmite copiilor noștri.

Școala românească nu a fost pregătită pentru un așa „experiment”, nici copiii, nici profesorii, nici părinții, dar toți am încercat să facem ceva, să ținem legătura unii cu alții, adaptându-ne din mers, pentru că TIMPUL nu ne așteaptă.

Cu siguranță această pandemie ne va schimba radical pe noi ca oameni, ne vom schimba comportamentul față de cei din jur, atitudinea, obiceiurile, vom deveni mai reci, mult mai reci, bănuitori, cuprinși de teama de a nu ne infecta.

În tot acest timp, am ajuns la concluzia că e mai rău ca înainte, că viața de care mă tot plângeam, acea cursă nebună e mai rea ca cea de acum. Măcar atunci alergam liber, dar acum această „alergătură” s-a transformat într-o cursă efectuată pe loc. Ziua decurge într-un ritm fenomenal, lecții on line, Zoom, verificarea temelor, pregătirea lecțiilor cu propriul copil, rapoarte, tabele, analize, consilii profesionale on line, știri peste știri.

 

Diferența dintre predarea tradițională și cea online:

Puncte tari:

- informația poate fi accesată în timp util și rapid;

- posibilitatea ca elevul să-și creeze propriul ritm de lucru, de a prelua informația în ritm propriu;

- accesibilitatea la diferite platforme interactive.

Puncte slabe:

- elevul nu se implică în activități;

- unii copii nu dispun tehnologie (calculator, laptop, tabletă, smartphone);

- probleme de conexiune la internet;

- copiii nu respectă termenele stabilite;

- distanțarea fizică a elevilor;

- limitarea limbajului și capacitatea de exprimare.

 

Bibliografie:

1. Emilia Dinică, alumnă Teach for Romania, https://teachforromania.org/cum-lucram-cu-prescolarii/, ora: 00.02.