prof. Gabriel
MUREȘAN-CHIRA,
Școala Gimnazială
Specială,
Centru de Resurse
și Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca
Introducere în actualitatea
temei
Educația pentru timp liber reprezintă o metaeducație, o metaanaliză a
activităților anterioare, prezente și viitoare prin prisma considerentelor
educațional-morale, etice și a bunului simț. Totodată, reprezintă principiu de
valoare ce ghidează valorile general umane, progresist- umaniste, de ajutorare
a aproapelui, de dezvoltare personală, inclusiv din punct de vedere a
construirii carierei profesionale raportându-ne la ceilalți.
Educația pentru timp liber, reprezintă și modul de utilizare
înțeleaptă, planificată a timpului rămas liber, care este deseori utilizat
necorespunzător în special la elevi și nu numai. Dintr-o astfel de utilizare
necorespunzătoare a timpului liber, derivă gestionarea necorespunzătoare a unor
activități zilnice, deturnarea unor conduite spre infracționalitate, conduite
erotice precoce, o salbă de comportamente specific tulburărilor de comportament
(semnalmente ale tulburărilor de personalitate) și exemplele pot continua
permanent spre noi și noi direcții sau valențe. Unele dintre acesta, le vom
trece în revistă dorind să informăm cititorul că dozarea timpului liber deține
cel puțin trei mai domenii sau referințe: una
de suprasolicitare prin muncă, a doua, prin extinderea devianțelor comportamentele asociate unui slab control
parental și una neutră, la alegerea
individului care deține corespondențe permanente în capacitatea volitivă.
Practic, mare parte din timpul liber este la dispoziția individului și de acesta
depinde utilizarea corespunzătoare. Ce determină totuși individul să perceapă
eronat timpul? sau ce implică – la nivel subiectiv, implicarea sau slaba
implicare în diversele activități și de aici constantele de timp reportate la:
educație, muncă, ajutorarea membrilor familiei, ajutorul oferit prietenilor,
utilizarea calculatorului (PC), vizionarea programelor sau a unor filme,
plimbarea, sportul, hobby-urile, etc?
Elemente de impact și principii
derivate psihosocial. Impactul membrilor familiei asupra copilului prin
educație timpurie și dezvoltare emoțională corespunzătoare
Familia reprezintă un prim factor pozitiv care contribuie la cultivarea
timpului copilului și la formarea unei elementare culturi de gestionare a
acestuia. Familia nu reprezintă- așa cum clișeele o socotesc, doar o celulă de
bază socială, un punct de plecare a vieții viitorului adult ci, reprezintă
forța intimă care gestionează toată viața copilului, un fundament de cultură,
model de urmat, copilul fiind sinteza părinților, un căutător de modele și
beneficiar de educație parentală. Fiecare dintre copii a ajuns adult, iar ca
adult, lucrurile sunt mai complicate deoarece intervin variabile ca: atribuții
de serviciu, responsabilități familiale, etc. În acest sens, educația timpurie
parentală oferită în familie (când aceasta există și funcționează corect) este
extrem de utilă. Mai mult decât atât, extincția educației în vederea
gestionării corespunzătoare a timpului liber este extrem de benefică.
Ce reprezintă totuși timpul liber în viziunea sociologilor din România?
„Sociologii români definesc timpul liber ca
partea rămasă disponibilă după efectuarea activității profesionale, acel timp
care este folosit pentru manifestări cultural artistice, distracții, sport,
destindere”. Putem să completăm această propunere sau această
perspectivă cu un punct de vedere propriu și anume că, timpul liber este și
rezultanta tuturor pauzelor dintre diversele activități, pauze care pot fi
utilizate în diverse scopuri deși inițial dețin alte valori (timp pentru servirea
mesei, pauze școlare, etc.). Deși pauzele școlare sunt destinate relaxării
elevului sau pentru servirea unei gustări, acestea dețin proprietatea de a fi
integrate în programul zilnic al elevului. Referitor la pauzele pentru servirea
mesei sau relaxare/ aflate la dispoziția angajatului, acestea sunt de obicei
componente ale vieții socio-profesionale, timp gestionat după posibilități,
atât de angajator cât mai ales de angajat. Față de aceste două perspective,
dimensiunea timpului liber deține fațete multiple și, observăm că deține o
oarecare personalizare pe grupe: de vârste, sex, anturaj, implicare
socio-profesională și familială. Referindu-ne la aceste aspecte, studiul
propune și unele delimitări categoriale după cum urmează: abordarea timpurie a gestionării timpului liber în familiile nucleare
(numită si familie simplă) acea familie
compusă din soț, soție împreună cu copiii minori care locuiesc și se
gospodăresc împreună. Acesta combinație este considerată unitatea minimală de
organizare socială, ea reprezentând nucleul tuturor celorlalte forme de
structuri familiale. În cadrul unui astfel familii, organizarea timpului liber
depinde de foarte mulți factori, factori care sunt regăsiți parțial și în
celelalte tipuri de familie. Totuși, în acest caz sesizăm o serie de
particularități pe care le vom evidenția sumar: implicarea tuturor membrilor de
familie în rezolvarea problemelor inerente, zilnice; timpul alocat profesiei,
timpul alocat transportului la și de la locul de muncă, timpul alocat copiilor,
timp care în subsidiar include și timpul pentru efectuarea temelor și
sprijinirea copilului în învățare, timpul de vizionare a programelor TV,
cinema, teatru, etc. De cele mai multe ori, timpul alocat deplasărilor la și de
la locul de muncă (cel puțin în orașele mari) constituie nu numai un factor de
stres permanent ci și un element ce influențează puternic timpul liber.
Educația în general și dinamica procesului de învățământ- în special,
au condus la schimbări profunde în societate, pe de o parte ca necesitate de
formare a noilor specialiști sau muncitori, în diverse domenii de activitate,
iar, pe de altă parte, educația nu se stabilizează ci revoluționează conducând
spre tot mai multe forme nestandardizate în locul celor formale, noul proces
educațional contemporan fiind surprins într-o dinamică de factură integrată
(socio-profesională, personală, non-formală, integrată). Acest proces
educațional, nu poate și nu este recomandat să fie permanent pe toată durata
unei zile dar, poate fi transformat din formal în informal prin reproiectarea
și reorganizarea activităților școlar- instructive, poate restructura
tangențial educația cu alte sarcini în general de muncă/ lucru-instructiv,
desfășurate în timpul liber. În aceste condiții, termenul de timp liber, desemnează
pe de o parte reformarea terminologică, iar pe de altă parte, poate desemna
timpul rămas neefectuat în urma anumitor activități, un timp rămas la
atitudinea elevului, un timp care nu este irosit ci reorientat printr-o
abordare triarhică, ca o variabilă determinată de condiții de mediu familial,
instituțional, educațional, de factori intrinseci sau extrinseci variabili de
la caz la caz.
În România, educația pentru timp liber lipsește aproape cu desăvârșire,
sau la nivelul sistemului preuniversitar este sesizată indirect, comparativ cu
solicitările ciclului primar și gimnazial de masă sau special unde, aceasta
lipsește cu desăvârșire. Abordat prin prisma excesului pedagogic sau al unei
psihologii integrate învățământului actual, educația pentru timp liber lansează
câteva întrebări: Ce ai făcut azi? Ce hobby-uri ai? Dar din acest punct de
vedere, educația trebuie să dețină un standard, adică să fie corespunzătoare
calitativ și cantitativ. „Una din provocările lansate în societatea
contemporană, este necesitatea regândirii școlii, a educației formale, alături
de cea non-formală și informală, în variatele lor forme de articulare. Ca
subsistem al macrosistemului de educație, sistemul școlar, prin oferta sa
educativă contribuie la structurarea traiectelor de (auto) formare și (auto)
dezvoltare a personalității individului, pregătindu-l pentru a fi un beneficiar
pretențios al educației permanente” (cit. în Dănilă& Pop, 2008). Câteva
elemente pot fi surprinse în acest sens și anume: în cadrul sistemului de
învățământ, educația, în pofida abundenței informaționale, deține rolul
deosebit de dificil de a forma personalitatea candidaților la umanitate, adică
a copiilor de la cele mai mici vârste, de a integra la modul concret, corect și
profesionist mijloacele de instruire, spre finalitatea învățământului, nu
poetic ci concret, o instruire pentru viață, o instruire de unde să rezulte
competente utile. Prin tema amplă a promovării metodologiei didactice, instrucției
personalizate de vârste, ciclu de învățământ, clase, profile, etc, educația în
general încearcă să se auto-perfecționeze, să se scaneze în vederea
descoperirii punctelor slabe și remedierii lor. Educația modernă propune
conjuncturi de instruire timpurie prin intermediul aparținătorilor
(responsabili). Prin educație, se confirmă solicitarea societății, a învăța a
fii tu însuți, de a căuta soluții, de a face cât mai bine un lucru, nu pentru
alții ci în primul rând pentru tine, o autodisciplinare axată spre alții. „Activismul
elevului implicat în strategiile folosite de cadrul didactic atât în
desfășurarea activității de predare-învățare, cât și în cadrul celor
extracurriculare, se constituie ca un imperativ al orientării postmoderniste în
educație” (idem). Astfel, sub această deviză, ideile principale, se încadrează
pe linia minimalizării managementului timpului liber și a strategiilor/
tehnicilor de învățare eficientă. Prin aceste ajustări, învățarea nu trebuie să
fie una mecanic-reproductivă ci una de adâncime, profundă, inter și
transdisciplinară, axată clar pe înțelegerea materialului, pe crearea de punți
de legătură între discipline, secțiuni, capitole, paragrafe, idei, domenii,
funcțiuni, o învățare ce produce calitate, eficiență, aplicabilitate,
aptitudini superioare, abilități peste medie și competențe. (Chiș, 2005).
Fără a nega valoarea programelor educative, necesitatea utilizării
corespunzătoare a timpului liber, rezultă din nevoia de ordonare a timpului
rămas neefectuat după finalizarea unor activități zilnice. Această organizare a
timpului liber, reclamă o abordare duală, atât din punct de vedere al familiei
și în contextul acesteia, cât mai ales din partea ofertantului de educație,
instituții de învățământ, firme de formare profesională, sau alți furnizori de
servicii instructive-educative. Calitatea și eficiența ulterioară a programelor
propuse de către terți (persoane fizice sau juridice), sunt discutabile cel
puțin din perspectiva câtorva elemente: putem doar presupune empiric sau valida
științific prin studii anamnestice sau studii metaanalitice că, ceea ce dorește
un copil diferă foarte mult de ceea ce dorește un adult și acest fapt se poate
evidenția prin acțiunile întreprinse, durata școlarizării, timpul conferit
lecțiilor, timpului liber, anturajului, etc; timpul liber reprezintă
proprietate a individului și uneori poate implica continuarea procesului
instructive-educativ sau de formare profesională (în acest caz, alte propuneri
nu sunt justificate dar, se are în atenție respectarea timpului de odihnă). Din
punct de vedere al consecințelor respectării unui astfel de orar/ program
stabilit, am putea spune că, sunt și alte lucruri esențiale dar greu de
identificat de copii și de aici anxietatea față de adult și față de
propunătorul regulilor, orarului sau programelor. Totuși, dacă un adult
utilizează timpul liber poate pentru odihnă, sport, lectura, hobby- uri, în
cazul copiilor se impune o atenție deosebită în acest sens, deoarece, aceștia,
pot deține alte preocupări care se intersectează cu sfera sănătății mintale
(conduite sexuale precoce, fumat, anturaj necorespunzător, consum de alcool,
tutun, droguri, etc.). Atenția adultului responsabil în acest sens, va trebui
să fie una deosebită.
O primă provocare- vine din partea și prin prisma metodicii interactive
și a activităților extracurriculare și anume: importanța timpului liber serios
analizată de cercurile științifice începând de la psihiatrie la științele
juridice și de la sociologie la învățământul special și special integrat,
conferă acestei perspective o notă interdisciplinară. Mai mut decât atât, psihopatologia
modernă atribuie acestei teme nuanțe sociale transformând problematica timpului
liber la o variabilă dependentă, la un sistem de acțiuni premeditate și
nepremeditate, fluctuante sau sezoniere.
Legăturile dintre educație, structuri cognitive superioare și
exploatarea timpului liber: Referitor
la aspectul stimulării memoriei de lungă durată prin conceperea unor activități
de timp liber și la necesitatea regândirii spațiului cultural școlar, educația
formală, non-formală și informală, pot dovedi faptul că oferă destul cumul de
informație inter și transdisciplinară. Deși sunt presumptive câteva condiții,
articularea acestei triade intervine pe elev numai dacă educația este
personalizată. Aceasta, este necesară mai ales în condițiile în care, în clasa
de elevi există copii cu cerințe educative speciale, care parcurg un tip de
curriculum personalizat și adaptat nevoilor acestora, incluziunea și includerea
fiind funcționale cel puțin la nivel minimal. Plecând de la aceste stări
concrete, noțiunile curriculare generate de ofertantul de educație, generează
sau produc- fiind favorizate de condiții interne și externe ale învățării,
anumite schimbări comportamentale, vizibile pe dimensiunea socio-educațională
și dețin avantajul de a plasticiza personalitatea copiilor cu cerințe educative
speciale. Așadar, educația poate fi plăcută din acest punct de vedere pentru
elev deoarece, treptat, treptat, acesta devine conștient de importanța
educației cu prelungirea educației momentane la una permanentă, la una care
surprinde educatul în postura de adult. Educația fiind de lungă durată, include
o serie de avantaje dar și dezavantaje- aceasta în postura mecanicismului și
clasicismului surprins în prelucrarea blocurilor informaționale.
Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea surprinse în
curriculumul școlar, sunt desprinse din trunchiul comun numai parțial, prin
curriculum la decizia școlii, însă nu este diametral opus ci tangențial,
indirect, cu preponderența interdisciplinarului și personalizării pe grupe de
vârste sau cicluri de învățare. Ordonarea, descrierea, lucrul, stabilirea unor
punți de legătură între diverse blocuri de informație surprinse în planul de
lecție sau recomandate ca și bibliografie, contribuie ca elevul să poată
compara, selecta, evidenția, inclusiv cuvinte cheie, fraze sau propoziții din
două sau trei discipline.
Educația deține rolul practicului, îndeplinind dezideratul
aplicabilității în diversele domenii de activitate. De la copil la adult,
educația transcende dimensiunile de timp și spațiu, conferind o viziune de
ansamblu lumii în care este plasat individul, raportare la lume, interioară sau
exterioară, filtrată de educație, de finețea psihosociologiei de adaptare. În
aceste condiții, școala propune, sugerează și invită la procesul de instruire
care, în absența repetiției dispare sau este invadată de structuri antimodale
atipice, cu caracter dezintegrator, subcultural, frecvent antisocial. Soluțiile
sunt multiple însă, construind demersul unei astfel de conjuncții, nu putem să
nu includem în ecuație și acest specific psihosocial cu toate reperele
circumvoluțiunilor anamnestice, percepția persoanei (elev, student, tânăr,
adult), cu privire la sistemul perceptual (Lafon, 1991 apud Zlate, 1999), fiind
interpretată complex, sub forma unui sistem interacționist ce se produce de la
sine, completând informații lipsă, stimulează cooperarea unor stimuli,
conținuturi, fiind fundamentată pe experiențe anterioare. Acest aspect am putea
să-l determinăm raportându-ne la educație ca formă de cunoaștere la care
participă individul pe perioada mai multor ani. Cum experiențele anterioare pot
influența învățarea și acesta la rândul ei influențează individul, astfel:
Relațiile funcționale dintre intelect- adaptare și parcurs școlar,
diferă de la individ la individ. Prezența unui tip particular de inteligență
generală- pentru moment exceptând inteligențele multiple, poate crește
capacitatea de cunoaștere, poate sonda circumstanțe autonome, complexe și
integrate, acest tip de investigație referindu-se la întregul proces de
asimilare de evenimente (inclusive de acțiuni cu caracter formativ-educativ),
senzații, cogniții, etc., un tip de combinatorică ce exploatează trecutul,
stabilizează prezentul și proiectează viitorul prin reconfigurarea unor trasee
prezente, prin readaptare, conversie și anticiparea noilor solicitări. Din
acest punct de vedere, memoria reprezintă atât un proces unitar, cât mai ales
un tip de sondare informațională, reconstructiv-creatoare (Baddley&
Wilkins, 1984 apud Zlate, 1999), ecologic sau practic (Banaji&
Crowder-Neisser, 1992 apud Zlate, 1999), cu toate că, aceste elemente
prezentate converg spre optimizarea echilibrului psihosomatic al individului.
Cu alte cuvinte, traducerea axiomei memoriei prin prisma traseului educațional
al învățării de suprafață versus învățarea profundă de adâncime, se referă la
modul cum aceasta (învățarea) creează chiar prin coincidențe stimuli în vederea
educării, stimulării, socializării, adaptării de durată a subiectului și
obiectului educației. Studiile lui Neumann (1905, apud Dulned& Zankov,
1994, apud Zlate, 1999) consideră că, superioritatea gândirii bazată pe
fundamentul educației timpurii constituie doar una din premisele unui succes de
lungă durată socio-profesional, însă impactul familiei este hotărâtor. Totuși,
acest tip de superioritate nu este confirmată de un tip anume de curriculum ci,
de mai multe elemente surprinse în practica pedagogic, la metodica învățării,
la atitudinea fașă de materialul prezentat, stilurile de predare a profesorilor
dar și de stilul de învățare al elevului. Comparând cele două puncte și anume,
învățare și uitare- care intervine indiscutabil în timp asupra unor cunoștințe,
am putea observa două aspecte. Unul referitor la starea de periculozitate a
învățării mecanice, memorative, de suprafață, comparabilă cu durata de timp în
care acestea sunt susținute și, un alt aspect legat de memorare, structurare
informațională formală și de construct, efectul de oboseală intelectuală
intervenind în special în primul caz. Stocarea informațiilor devine ciclică,
treptată, de la simplu- brut la amănunt, la asimilarea globală a conținuturilor
curriculare oferite spre asimilare. Intervenția gândirii critice prin evocare,
analiză, comparare, etc, devin asociații constitutive ce sprijină învățarea
logică, planificată, exploatând la maxim cunoștințe, informații sau experiențe
anterioare conectându-le la situații conjuncturale sau conținuturi noi.
Stocarea ca proces și produs este extrem de viu. Acceptăm informațiile
asimilate, le depozităm secvențial introducându-le în activitățile practice ale
subiectului, fie că este vorba de activități școlare, extrașcolare dar și
profesionale, de socializare, anturaj, ș.a. Reactualizarea prin repetiție,
reprelucrarea și readaptarea lor conjuncturală, fac dovada existenței gândirii
critice. S-ar părea că eficiența repetițiilor conduce la o plasticitate atât
dacă vorbim de una acțional-comportamentală dar mai ales de una cognitivă și de
activizare cerebrală superioară. Dacă în 1913, Pieron demonstra debutul și
prezența, posibilitatea de dezvoltare prin stimulare a conduitelor repetitive
la nivel general, astăzi medicina aprofundează plasticitatea activităților
superioare cerebrale, dezvoltarea rețelelor neuronale, neurolingvistice și
importanța mielenizării în optimizarea conducerii de impulsuri nervoase la
creier. Una din dovezile grăitoare în acest sens fiind remarcate în teoria
telomerilor implicată în rețelele neuronale, antrenarea sistemului nervos
central, condițiile pozitive și negative ce structurează sau destructurează
viața personală, deci și capacitatea de învățare, socializarea, domeniul
profesional, familial, stilul de viață în general (Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider și
Jack W. Szostak, 2009). De la uitarea cotidiană respectiv provocată, dirijată,
regresivă, simultană sau dependentă de împrejurări, educația pentru timp liber
poate compensa lipsuri în aceste domenii prin relocarea resurselor intelectuale
și atragerea acestora din alte domenii conexe. Prin trecerea timpului, uitarea
se instalează decolorând conținuturile stocate în memoria de scurtă durată, pe
cât, în cazul memoriei de lungă durată, prin repetare, stimulare sau chiar
reamintirea ocazională a unor conținuturi, uitarea este mult amânată. „Acest
declin parțial al proceselor mnezice, postulează slăbirea sau chiar ștergerea
urmelor mnezice ca urmare a trecerii timpului” (cit. în Benjamin et all, 1987
apud Zlate, 1999). Poate, acest declin să fie diminuat sau stopat?
Așa după cum am amintit
anterior și prin alte activități de recreere, lectură sau activități
extracurriculare în special cele bazate pe experimente și proiecte, pot reduce
semnificativ rata de omisiune/ de uitare. Acest proces poate fi denumit proces
de întreținere deoarece, nu se aplică numai în cazul învățării școlare ci se
extinde mai ales în plan socio-profesional, de instruire. Amintind condițiile
în care apare uitarea și anticipând unele consecințe ale acesteia în planul
dimensiunilor amintite anterior, portarea elevilor în contexte de învățare se
extinde în timp și în cazul adultului. Exploatarea timpului liber aduce în
discuție emoția care se atașează comportamentului de învățare, atașament al
informației receptate, de preferat a fi personalizate și pe înțelesul
fiecăruia, un tip de activitate care nu trebuie să înstrăineze elevul sau
adultul de învățare- instruire ci să-l apropie. „Când factorii contextuali sunt
prezenți și în faza de reactualizare, aceasta din urmă va fi facilitată. Când
factorii contextuali lipsesc, înseamnă că mare parte din matricea de reactualizare
este afectată, reamintirea fiind, ca urmare mult mai dificilă” (cit. în
Benjamin et all, 1987).
Concluzii: timpul liber
rămâne o constantă implicată în toate sfere de activitate și deține proprietatea
duală de a beneficia de aplicabilitate ca favorizare a educației sau de
defavorizare a acestei, poate deveni prieten sau dușman feroce- în special în
gestionarea acestuia și raportarea la alții (familie, anturaj) de unde și
activitățile specifice desfășurate. În condițiile exploatării pozitive a timpului
liber, performarea deprinderilor, aptitudinilor, dobândirea competențelor și exploatarea
inteligențelor multiple ca factor general, reprezintă elemente foarte
importante. Munca, voluntariatul, activitățile sportive, socializarea, lectura,
jocul, etc., dirijate la modul cel mai profesionist pe de o parte de școală și
pe de altă parte de părinți sau alți aparținători, pot contribui la dezvoltarea
structurilor și substructurilor elevului beneficiar al educației, subiect și
obiect al acesteia.
Așadar:
Educația pentru timp liber
stimulează activitatea superioară cerebrală, contribuind la dezvoltarea
creativității utilizată tangențial în multe alte activități.
Educația pentru timp liber
nu caută supraîncărcarea programului elevului, studentului, adultului ci,
include activități conexe, adiacente și care intersectează în anumite puncte
conținuturi curriculare, științifice, de instruire, formare sau recalificare,
de cultură generală.
Educația pentru timp liber
devine timp recreativ și deopotrivă educațional deoarece, dezvoltă
afectiv-emoțional, se implică în dezvoltarea personală a persoanei, inițiază
activități, propune, dezvoltă și generează acțiuni spre dezvoltarea sau
inițierea unor aptitudini.
Educația pentru timp liber,
contribuie la dezvoltarea legăturilor afective cu familie, devine deopotrivă
beneficiu sau pericol, combină creativitatea, devine factor educațional
integrat, reprezintă un produs al culturii, un buget al elevului, poate stimula
spre performare în unele spectre educaționale.
Bibliografie:
- Bejamin, L. T., Jr. Hopkins, J. R. Nation. Psychology, McMillan Publishing Company, New-York, 1987.
- Halonen, J. S. Santrock., J. W. Psychology.
Contexts of Behavior, Brown& Benchmark, Chicago, Toronto, London, 1996.
- Mielu Zlate. Psihologia mecanismelor
cognitive, Editura Polirom, Iași, 2009.
- Vasile Chiș. Pedagogie
contemporană. Pedagogie pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca, 2005.
Surse on-line:
- https://melaniapascal.wordpress.com/2011/05/20/noile-educatii
- https://www.sts-highschool.com/en-nz/destinations/europe/sweden/free-time
- http://www.explorius.com/Programs/Sweden/High-School/Free-time
- https://www.inc.com/jayson-demers/7-ways-success-ful-people-spend-their-free-time.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu