Mara-Ioana SFINTEAN,
1 iunie 2020, pe când era în clasa a VII-a,
Palatul Copiilor Bistrița
Niște cozi împletite răsar
Într-o imagine de ieri pictată
În nuanțe alb-rogvaiv.
În adâncul necunoscut,
File dintr-un roman încă neexplorat
Răsfoiesc,
Visând la stele,
La frumoasele stele…
Privesc, în ochii săi adânci, copilăria,
Visând un răsărit de soare.
Prin trupul meu de copil,
Alerg spre nevolnicul timp
Care privește, anxios, spre mine.
Fără destinație precisă, nu pot decât să sper
Că, pentru o veșnicie, mă va conduce
Spre întregul visat.
Îi zâmbesc dulce
Clipei de azi.
Deși senin, cerul se scurge
Ușor și blând, spre ieri,
Privind către ființa din fața sa,
Strigând mut copilăria,
Privind metamorfoza imperfectă,
Așteptând-o să răsară din clipă în clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu