prof. Daniela IOVIȚĂ,
Școala Gimnazială Specială, Centru de Resurse și
Documentare privind Educația Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca
În dinamica generală a relațiilor privind managementul resurselor umane
și îndeosebi în firescul culturii organizaționale la nivelul învățământului
preuniversitar, sunt sesizați o serie de factori multipli determinanți care
conferă cercetării un aspect amplu, exploratoriu, pe mai multe nivele și din
mai multe perspective. Un prim aspect se referă la activitatea umană care
deține întotdeauna o finalitate astfel încât am putea spune că, inclusiv
managementul carierei pe componenta formării profesionale deține un traseu identic,
o continuitate spre atingerea unui obiectiv, o incursiune socio-profesională
complexă și atitudinală în instruirea și formarea profesională de specialitate
a personalului didactic din învățământul preuniversitar. În dinamizarea acestui
proces de instruire, este sesizat un al doilea aspect și anume activarea unor
serii de indicatori motivaționali intrinseci, extrinseci deseori combinați
care, atât din punct de vedere al grupului de beneficiari ai instruirii și mai
ales din partea individului, solicită o analiză atentă.
Așadar, din punct de vedere analitico-descriptiv, conceptul de carieră
ar putea fi asociat particularităților psiho-socio-profesionale ale
beneficiarului, atât din punct de vedere al așteptărilor și satisfacerii lor,
cât mai ales din punct de vedere al atingerii unui target individual de
performanță autoimpus. Termenul de inteligență decizională include în acest
context diseminarea datelor și informațiilor relevante de la agenții instruirii
care trebuie sa fie: flexibili, dinamici, automotivați, interferând cu
structurile de personalitate ale cadrelor didactice incluse în programele de
formare continuă, familiarizați cu expectanțele în atingerea unor obiective
profesionale, cu dinamica muncii, formatori de opinie, activi în stimularea
creativității necesară procesului didactic de predare- învățare-evaluare,
specialiști în analiza de itemi cu valoare subiectivă și obiectivă, centrați pe
traseul formării și instruirii din perspectiva unor posibile întrebări de
genul: Ce propun și ce învăț nou? Cum și în ce fel? Ce resurse sunt implicate?
La ce și cum utilizez informații noi? Cum le transfer în spectrul didactic?
Unde mă situez valoric în instruire sau după absolvirea unui curs de formare?
Conceptul de carieră conține un nou aspect al actului decizional în
sensul în care acesta devine o prelungire pertinentă a posibilităților în
formarea profesională și acoperirea unor nevoi atât în faza de debut cât și pe
parcursul carierei în așa fel încât, succesiunea de atitudini și comportamente
pot fi atașate sesiunilor de formare profesională. Designul propus nu caută să
limiteze impactul variabilelor implicate în procesul ciclic de planificare a
carierei didactice ci, propune o reorientare a unor anumite aspecte, o adaptare
pe un specific al carierei didactice, evitând limitarea intervențiilor
experiențelor de formare și instruire profesională prin interpuneri ca: timp,
costuri, număr mare de persoane implicate sau alte costuri de personal.
Viziunea modernă asupra concepției de carieră didactică modernă atașată
solicitărilor diverse socio-profesionale și culturale complexe, propune multă
mobilitate creațională, comunicare, dezvoltare de competențe individuale și
aptitudinale inclusiv în grup, mai ales în condițiile în care cariera didactică
privită ca un concept individual dedicat persoanei unice reprezintă mai mult
decât o experiență ce trebuie împărtășită și altora. Calitatea elementelor și
substructurilor managementului resurselor umane specifice sistemului de
învățământ preuniversitar, rezumă cu alte cuvinte informații pertinente privind
direcțiile de dezvoltare a carierei, analiza și planificarea acesteia,
particularitățile solicitanților acesteia precum și evaluarea performanței. Cu
alte cuvinte se validează prezumția că, succesul profesional deși a fost și
este un subiect frecvent analizat în cadrul mai multor teorii motivaționale,
depinde mult de autocunoaștere, de prezența unor calități minime preexistente
dar care, se pretează la perfecționare, autorealizare, dobândire de competențe
și autodepășire.
Programele de formare continuă reprezintă cheia evoluției carierei și
nu în ultimul rând a vieții personale ce include și cariera deoarece,
investighează introspectiv solicitările individului, dezvoltă creativitatea
atât de necesară în cariera didactică, antrenează și stimulează afirmarea
aptitudinilor, competențelor, dezvoltă integrarea semnificativă a teoriei în
practică, restrânge rutine, orchestrează interacțiuni, operează organizațional,
acomodează adaptativ și stimulează comunicarea managerială pe toate nivelele,
atât pe orizontala cât și pe verticala structurii organizaționale specifice învățământului
preuniversitar; nu în ultimul rând prin managementul resurselor umane se
identifică noi cerințe de perfecționare a însăși pregătirii profesionale.
Bibliografie:
Eugenia, Câmpeanu-Sonia, Codruța, Luminița- Osoian. Managementul resurselor umane. Recrutarea,
selecția și dezvoltarea profesională, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2004.
Ioan, Comănescu. Autoeducația –
azi și mîine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu