prof. Gabriel MUREȘAN-CHIRA,
Școala Gimnazială
Specială, Centru de Resurse și Documentare privind Educația
Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca
Procesul de management constă
într-un ansamblu de acțiuni prin care managerul prevede, planifică,
organizează, coordonează, decide, controlează și evaluează dezvoltarea organizației,
implicit și activitatea angajaților în vederea realizării obiectivelor organizației.
Managerul eficient este acela care a înțeles că o organizație pentru a funcționa
și a fi viabilă într-o lume competitivă, trebuie să își motiveze angajații.
Motivul reprezintă acel fenomen psihic ce are rol esențial în declanșarea,
orientarea și modificarea conduitei, iar motivația este reprezentată de
ansamblul motivelor sau mobilurilor care-l determină pe individ să adopte un
anumit comportament. Din punct de vedere organizațional, motivația reprezintă
măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop.
Managementul în
general face referiri la o stare, la un nivel și stil de mentalitate mult mai
avansat decât o simplă prezentare de planificare, statut juridic sau relații de
comunicare inter sau intra instituțional-organizațională. Indică o anumita
mentalitate, o maniera proprie, dar și o artă de dirijare precisă, de antrenare
a resurselor multiple (umane, a elementelor organizatiei etc.), ceea ce
corespunde cu însăși considerarea educației ca știință și arta. Managementul
educational nu este aparte-raportat la modul deosebit al funcționalității ci,
îl completează sau împreună conlucrează, nu anulează principii, le reorientează,
le adaptează, le replanifică, inovează și perfecționează pe nivelul instrucției
triarhice. Managementul general permite ca ansamblul teoriilor
analitico-teoretice și aplicativ-logice să migreze și spre alte domenii,
domeniul educativ-instrucțional oficial, non-formal sau informal, fiind unul
din aceste domenii. Deci, avem de a face cu o bază bine delimitată ce stă la
inițierea, conceperea și exercitarea managementului inclusiv al organizațiilor-deci
și a instituțiilor școlare până la un anumit nivel, ansamblul de principii care
exprimă nivelul de dezvoltare a științei prin act managerial complex, modelând
organizațiile, instituțiile sau alte entități economice, culturale, etc. sau
chiar comportamentul managerilor. În această abordare, se remarcă aspectul
bazei obiective a apariției și dezvoltării managementului, gradual, progresiv,
concomitent cu diversificarea activităților oamenilor și complexitatea
îndeletnicirilor. Informațiile întâlnite în literatura de specialitate
managerială, își găsesc aplicare inclusiv în cadrul managementului educațional.
Diferiți autori vorbesc despre managementul
învățământului sau în unele abordări (funcție de curentele socio-psihopedagogice)
de un management școlar. De pildă Cerchez și Mateescu opiniază că: „managementul
școlar cuprinde principii, metode de conducere care vizează activitatea unui
număr important de cadre didactice din fiecare unitate de învățământ” și că „la
baza oricărei decizii trebuie să se afle eficiența didactică, eficiența extra-didactică,
eficiența educativă”. (cit. în Jinga, 2001). Un rol important este în a
considera că „managementul educațional reprezintă știința, arta de a pregăti
resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate
de individ și de societate, sau de o anumită colectivitate”. Privitor la termenul de management, și la
felul cum acesta a pătruns în limbajul pedagogic-la fel de insistent ca cel de
curriculum, acesta se derivă și se personalizează ca element global, zonal,
local sau/și individual, atât din punct de vedere a gestionării resursei umane,
financiare, de management a carierei didactice sau de parcurs after-school, de școală
după școală. În mod analogic, deține o dublă semnificație, pe de o parte ca și
concept și paradigmă, iar pe de altă parte, ca și o cale de afirmare în teoria și
practica educației. Conceptul de management a evoluat exponențial,
dezvoltându-se inclusiv la nivel de leadership, definind un tip de conducere
superioară ce corespunde modelului cultural al societății informaționale bazată
pe cunoaștere. Acesta, este în opoziție cu tipul de conducere
birocratic-administrativ care corespunde modelului cultural al societății
industrializate, dar nu numai.
Managementul reprezintă așadar o activitate de conducere
global-sistemică, optimă, strategic-inovatoare, necesară în condiții de schimbare
socială rapidă, permanentă, proprii societății informaționale. În contrast,
activitatea de conducere birocratică, este parcelară, standardizată, punctuală,
reproductivă, fiind posibilă în condiții sociale stabile (Cristea, 2003).
Indirect, având în vedere aceste afirmații, din punct de vedere socio-politic,
educația și terminologia de management general și management educațional ca și
particularitate, a suferit numeroase transformări din perspective ideologice,
de ambiție personală, de o așa zisă societate a „cunoașterii” ce aplatizează,
limitează și șablonează inteligența elevilor încă din clasa pregătitoare.
Managementul nu se opune schimbării, dimpotrivă, încurajează
maleabilitatea proceselor de gestionare a resurselor materiale, umane, a
fluxurilor de intrare sau și de ieșire. Nu se opune schimbării, ci o sprijină.
Cum? prin strategii, tehnici/ metode complexe ce țin de specificitatea
domeniului în care intervine. Spre exemplu, însăși perspectivele
interdisciplinare prin care managementul este abordat, indică un domeniu al
influențelor pe nivele și structuri orizontale, verticale sau de profunzime a
acestei activități. Managementul întâmpină
uneori dificultăți în asigurarea ținutei sale științifice, raționale și
creative, datorită caracteristicilor specifice ale educației-în acest caz, ca și:
proces, acțiune, relație, determinare, diversificare, realitate socială
specială, rezultat al variatelor influențe, definire în perspectivă, un
specific axiologic, determinat și psihologic–subiectiv, permanența intervențiilor
și relația obiectiv–subiectivă, educatul ca obiect și subiect.
Structura managementului nu poate omite
evoluția sa în timp. Astfel, nu putem să nu amintim câteva opțiuni de
management ce debutează din spectrul acesta global sau general spre
particularități, specificități micro și macro economice. Din acest punct
managementul se pliază pe solicitări și formează competențe, se prelucrează și
se „manevrează”. Determinarea de conținut a termenului de management datează
din perioada marii revoluții industriale dar, până în zilele noastre, procesul,
ideea, lucrul, perfectibilitatea de conținut sunt foarte variabile. Privind
lucrurile numai din punct de vedere al persoanelor care realizează activități și
procese de management, profesorii americani Ivancevich, Donelly și Gibson,
definesc managementul ca fiind și: „procesul prin intermediul căruia, una sau
mai multe persoane, coordonează activitățile altor persoane ce obțin rezultate
care nu pot fi atinse de nicio altă persoană dacă acționează singură”.
Știința managementului este constituită din ansamblul conceptelor, principiilor,
metodelor și procedurilor cu un înalt grad de abstractizare și generalizare,
referitoare la activități specifice de management. Marile școli de management, și-au
adus aportul pe de o parte la dispersarea materialelor științifice în toată
lumea intersectând tradiții sau cutume referitoare la spectrul iar, pe de altă
parte, permanenta implicare a managementului în toate sectoarele activității
umane, a dezvoltării graduale de noi și noi curente derivate din teorii
fundamentale, perfecționându-le de la caz la caz. Astfel, și din acest punct de
vedere, se confirmă un tip de gestionare-management științific bine determinat.
Studiul
literaturii de specialitate în domeniul managementului reliefează existența
unor multiple clasificări ale școlilor de management, grupate după principiile și
natura conceptelor utilizate cu precădere. În opinia specialiștilor români,
sunt considerate 5 curente sau școli principale cu impact deosebit și anume: școala
clasică (tradițională, sau curentul clasic), abordarea sociologică
(behavioristă sau comportistă, sau curentul corporatist), cantitativă (curentul
cantitativ), curentul sistemic și curentul sau tendința cu precădere
contextuală. Această conformație scolastic-pentadică a cauzat redefinirea
managementului sub aspectul conducerii, administrării, gestionării resurselor
totale (umane, financiare, de patrimoniu, etc.) dirijarea acestora din toate
punctele de vedere. Conștient și rațional,
managementul trebuie sa tină seama și de relația între tipurile de educație ca
specifică și dinamică (formală, non formală și informală), gradul ei de intenționalitate
și organizare, arie de acțiune, aplicabilitate și influențare. Dar să revenim
asupra unor sumare elemente de management conforme cu cele câteva mari curente
ce străbat literatura de specialitate.
Managementul educației vizează realizarea
ca activitate. Școala
clasică (tradițională) este reprezentată în special de studiile lui F.W.
Taylor, considerat fondatorul științei managementului care, în lucrarea sa
"The Principles of Scientific
Management" publicată în anul 1911 arată că, cităm: „sistemul
managementului științific implică o revoluție completă a stării de spirit a
muncitorilor și în același timp o revoluție a stării de spirit a celor care
sunt de partea conducerii”, identificând principii fundamentale ale
managementului. Managementul educațional reprezintă știința organizării și
conducerii ce are ca domeniu de cercetare studierea proceselor și relațiilor de
management ce acționează în cadrul organizațiilor de învățământ, în timpul
desfășurării procesului educațional, în vederea stabilirii componentelor
specifice și a relațiilor lor de intercondiționare, în scopul elaborării de
metode și tehnici noi, performante, care să asigure creșterea eficienței
acestui proces. Managementul, de la caracteristica sa generală, succintă un
deosebit interes, încorporând pe de o parte viziuni mai mult sau mai puțin științifice
sau de ce nu amatoriste. Acestea pendulează între filosofia educației la
managementul clasei de elevi, o structură oarecum nepotrivită circumstanțelor
societății actuale, și conflictul între aceste curente ce afectează atât din
punct de vedere sistemic elevii ca și clienți ai educației, cât și partenerii
sau actorii incluși în educație, și care au dreptul de a solicita cât mai multă
calitate de la sistem. Sistemul de management educațional se manifestă la nivelul
organizației școlare în procesul educațional ce vizează o paletă largă de
aspecte, ce decurg din procesul creativ uman, în încercarea sa de integra
subtil elemente de viziune globală și integratoare în rezolvarea problemelor
care apar în diversele domenii inclusiv în educație. Unele abordări actuale din
cadrul învățământului românesc, vorbesc despre o filosofie
a managementului clasei și al școlii sau mai simplu, de managementul educației.
Desigur, este și acesta un punct de vedere, mai ales că se bazează pe un
istoric al managementului educației. Unificarea științifică a
interdisciplinarității, a dinamicii, transferului de concepte, a cunoștințelor științifice,
tehnico-economice, culturale, sociale, comportamentale și de comunicare într-un
tot unitar performant a condus la un produs educațional format, destinat
cu preponderență tinerilor elevi sau/și studenți. În acest context și având în
vedere argumentările istorice ale actului managerial educațional, perioada
ierarhică, sistemică și educativă se plasează aleatoriu într-o realitate complexă.
Cele trei perspective prezentate pot fi văzute ca perioade succesive ale evoluției
educației managementului educației. Dar, de fapt, aceste trei modele au fost
prezente în orice moment și încă mai sunt. Astfel, nu rareori găsim într-o școală
oameni care doresc ca proiectul de dezvoltare instituțională al unității lor de
învățământ să fie de tip ierarhic și ca el, să prescrie toate practicile de
predare, inclusiv managementul clasei. La fel, aici găsim persoane care au o
abordare sistemică a managementului școlii și managementului clasei. Dar
există, de asemenea, din ce în ce mai mulți oameni care abordează managementul școlii
și al clasei într-o perspectivă educativă. Elevii sunt prezenți, prin urmare,
în cadrul acestor diferite viziuni și practici de management al școlii și al
clasei, care de multe ori, variază de la un vorbitor la altul sau de la o
activitate la alta. Aceste perspective sunt reflectate atât în practica
profesională a cadrelor didactice și a altor categorii de personal școlar, cât și
în viața cotidiană a elevilor. Într-o perspectivă ierarhică a managementului școlar
și al clasei, elevii sunt subordonați profesorului în clasă și diferiților agenți
de educație în școală. În plus, conducerea școlii este văzută ca cea mai înaltă
autoritate, astfel încât spre ea sunt îndreptați în mod sistematic elevii care
se abat grav de la obligațiile lor. Vorbind despre respect, în această
perspectivă, vorbim despre respectul autorității, al regulilor și obligațiilor.
Responsabilitatea este în primul rând în a-și asuma consecințele acțiunilor
sale, consecințe deja codificate în regulamente. Vorbind despre autonomie,
înseamnă a vorbi despre capacitatea de a se conforma normelor stabilite. Din
această perspectivă, elevii au de obicei, raporturi de competiție (a fi
comparat, a fi mai bun, a fi înainte, a fi mai plăcut etc.), precum și
raporturi de complicitate la contestație. Dintr-o perspectivă sistematică de management al școlii și al clasei,
elevii sunt văzuți ca și clienți, iar școala-ca un furnizor de servicii educaționale
și profesorii-ca profesioniști. Fără a avea pretenția că, beneficiarul are
întotdeauna dreptate, putem spune că școala deține preocuparea constantă de a
răspunde nevoilor clienților și să se adapteze la caracteristicile sale
proprii, individuale, sau chiar prin adaptarea curriculumului, programelor,
abordărilor pedagogice și activităților de predare, învățare și evaluare. În
mod ideal, elevii întrețin cu profesorii relații contractuale, bazate pe
recunoașterea și exercitarea rolurilor predefinite sau convenite și de a
dezvolta împreună cu colegii lor raportul de colaborare în vederea realizării
contractului. Se folosește adesea contractul ca mijloc de intervenție asupra
elevilor care nu respectă angajamentele, pe care le-au luat când s-au înscris
la școală. Respectul din această perspectivă înseamnă respectul angajamentelor
față de școală, de profesori și alți elevi. Responsabilitatea constă în a
răspunde în fața celorlalți cu privire la gesturile făcute în vederea
realizării sau nerealizării angajamentelor luate față de ei. Autonomia este
definită ca abilitatea de a face alegeri și de a le explica, de a conveni
asupra condițiilor de realizare a angajamentelor sale, precum și de a cere
respectarea angajamentelor făcute de alții.
Dintr-o perspectivă
educativă a managementului școlar și al clasei, elevii sunt văzuți ca
parteneri în realizarea proiectului de dezvoltare instituțională, precum și
relațiile lor cu profesorii, cu alți elevi și alți angajați ai școlii, înțelegând
aici conducerea; sunt raporturi de cooperare egalitară. Aceste raporturi nu
elimină diferențele de funcții și de experiență ale fiecăruia. Cu toate
acestea, aceste diferențe sunt condițiile esențiale ale unei unități de învățământ
pentru un parteneriat creativ și productiv. Mai mult decât atât, nu numai din
perspectiva sistemic-educativă, managementul general coordonează, conduce,
lucrează și atinge direcții și obiective bine stabilite, ci și din elemente
definite din însăși fundamentul managementului. Managementul este desigur
proces, sistem compus din subsisteme funcționale, reprezintă o optimizare a
raporturilor de intrare-ieșire, aceasta vis a vis de fluxurile specifice
sistemului de învățământ, dependent de valori, și devine necesitate a însăși
permanentei schimbării. Într-o accepțiune mai generală, macrosocială,
managementul se prezintă ca un proces complex, în care omul, în poziția de
manager instituțional, tinde să emită directive, ordine, să controleze sau să
exceleze antagonic între atribuții sau abuzuri. În lucrarea Administration industrielle et generale,
Fayol, încă din 1916 atenționa asupra acestor pericole.
Elevii sunt supuși la o mare varietate de practici
instructiv-educative sau formatorii și la o variație largă a acestora în același
timp. De asemenea, cei mai mulți agenți ofertanți de educație, recunosc
necesitatea dezvoltării coerenței practicilor de management al clasei într-o școală,
coerența între managementul clasei și managementul școlar și coerența între
managementul Inspectoratului Școlar și a managementului școlii. Dar nu toți
sunt de acord cu privire la modul de realizare a acestui lucru. Pentru unii,
trebuie să standardizeze practicile de management. În acest scop, decizia
trebuie luată de autoritatea sau de majoritatea personalului școlii asupra
modelului de management aplicat. Autoritate sau majoritate, rezultatul este
același: regula prescrie practica, iar scopul este reducerea diferențelor.
Pentru alții, trebuie precizate practicile de management și făcute cunoscute,
astfel încât toată lumea să știe că un astfel de profesor gestionează clasa
într-un anumit mod, în timp ce altul procedează altfel și că fiecare director
de școală se ocupă în felul lui de elevi și de personalul școlii. Nu se reduc
diferențele, ele se afișează și se explică elevilor și altor factori de educație.
Practic, managementul clasei și managementul școlar țin de responsabilitatea
profesională a fiecărui membru al personalului școlii, profesori sau directori
de școală.
Rolul școlii este acela de a se asigura că diferențele
practice se situează în limitele precise și respectă valorile comune. Ele
trebuie de asemenea să stabilească și să facă public mecanismele prin care
elevii sau părinții lor pot să ceară explicații profesorilor și conducerii școlii.
Conform acestei abordări, dezvoltarea coerenței este de a stabili cadrul în
interiorul căruia se pot exprima diversitatea practicilor de management al
clasei. Armonizarea diferitelor practici de management se realizează în acțiune,
prin participarea la unul sau mai multe proiecte colective și prin coordonarea
acțiunilor întreprinse în cadrul diverselor proiecte de indivizi, grupuri sau
întreaga comunitate. Managementul clasei și școlii devine uneori o provocare
majoră pentru profesori și directori.
Clarificarea rolurilor, formularea politicilor și planurilor
de acțiune, repartizarea responsabilităților nu sunt întotdeauna adecvate
pentru a face față acestei provocări. Structurile apar și fac parte din
cultură, ele nu apar înaintea lor. În același timp, practicile profesorilor
influențează cultura organizațională, cutumele, o transformă. A începe prin
cultură înseamnă a multiplica interacțiunile între profesori, elevi, părinți și
conducerea școlilor, înseamnă a cunoaște și a încerca să înțelegem viziunile
diferite ale unora și ale altora, înseamnă de asemenea, a fi explicit în ceea
ce privește propria viziune și de a o comunica, înseamnă a crea interacțiuni, a
deschide granițe, a face schimburi reciproce. Trebuie doar să dai un sens educației,
dar, de asemenea, să dai și un sens managementului clasei și școlii, nu
reducând diversitatea viziunilor, ci încercând să exploatezi bogăția lor.
Dezvoltarea proiectului instituțional al școlii ar fi, credem, prima pistă de
explorat; dar dacă managementul clasei și al școlii vor fi separate de restul,
nu se poate ajunge foarte departe, sau vom obține un rezultat vag.
Bibliografie:
Claudiu S., Voinia, Ana Tușa, Carmen Simion. Current status of the implementation Recommendation of the European
Parliament and of the Council esteblishting a framework in EU of the European Quality
Assurance Reference in Education and Training (EQARF) for the most important
indicators, Annals of the Constantin Brâncuși University of Târgu Jiu, Engineering
series, 2012
Coroian Stoicescu, C., Oprea, M., Popescu, C., Pop, A. Management. Teorii și tehnici, Editura
Elapis, Ploiești, 1998
Ioan Jinga. Conducerea învățământului.
Manual de management instrucțional, Editura Didactică și Pedagogică R.A.,
București, 1993
Ioan Lazăr., Vereș, V., Mortan M. Management
general, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Lazăr, Mortan, Vereș. Management
general, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Mureșan-Chira Gabriel. Management
și leadership școlar. O abordare epistemologică comparată, Editura Etnous,
Brașov, 2019.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu